Să vă spun un secret: puteţi cu uşurinţă să ştiţi numele câtorva zeci de stele. Nu este nevoie să învăţaţi constelaţiile ci doar să vă uitaţi pe cer într-o noapte senină.

Pentru că cerul se vede de oriunde din lume şi ca cei care îl observă să aibă un limbaj comun, s-au inventat anumite reguli. Sunt simple, universal valabile şi, culmea, astronomii amatori şi profesionişi din toată lumea le respectă.

Regula care vă permite să cunoaşteţi numele oricărei stele strălucitoare, fără să  învăţaţi cerul, a fost introdusă în 1603 de către astronomul avocat Johann Bayer, autorul unuia dintre cele mai frumoase atlase, Uranometria.

Ideea lui a fost simplă: numim stelele dintr-o constelaţie, în ordine descrescătoare a strălucirii, cu o literă din alfabetul grec. Astfel, cea mai strălucitoare stea  dintr-o constelație este α (alpha). Pe cer avem atâtea stele α câte constelații sunt (88) pentru că ce mai strălucitoare stea din fiecare constelație se supune regulii instituite de Bayer. A doua stea ca strălucire este β, a treia γ, a patra δ, ș.a.m.d. până la ω (omega).

Acum că știți regula priviți cerul într-o noapte senină. Căutați cea mai strălucitoare stea pe care o vedeți. Va fi steaua α. Același lucru este valabil în cele mai multe cazuri și pentru steaua mai strălucitoare din o oarecare zonă de pe cer.  Mai sus aveți o hartă cu câteva dintre stelele α. De exempu în serile lunilor august și septembrie, deasupra capului se va afla o stea strălucitoare (cea mai strălucitoare din zonă, face parte și din triunghiul de vară). Este α  din constelația Lyra.

Urmează să învățați și constelațiile pentru a fi mai preciși: steaua α  din constelația x.