Acum câteva zile s-a anunțat descoperirea unei planete de diamant. Pentru că nu am fost pe fază tratez de abia acum subiectul și imi pare rău să spun că planeta nu este o planetă ci o stea pitică albă, adică nucleul unei stele ca Soarele (ca dimensiuni și masă).

Descoperirea în sine este remarcabilă pentru că s-a făcut prin cronometrarea pulsurilor radio care vin de la un obiect numit „pulsar”, aflat la 4000 de ani lumină depărtare.

Pulsarii sunt stele care emit pe la poli unde radio. Semnalul radio poate fi  îndreptat înspre planeta noastră și dacă pulsarul nu s-ar roti în jurul axei am primi un semnal continuu. Dar cum orice stea se rotește și pulsarii o fac, cu un anumit preț însă: regiunile pe unde sunt emise undele radio sunt periodic îndreptate înspre altă direcție și nu primim un semnal radio continuu. Observăm pulsuri periodice, perioada fiind de fapt perioada de rotație a pulsarului. Simplu ca bună ziua: puneți un casetofon într-un carusel,învârtiți-l rapid și veți vedea că auziți muzica doar când difuzoarele sunt îndreptate înspre voi.

Acest pulsar, denumit PSR J1719-1438, se rotește în jurul axei proprii o dată la 5,7 milisecunde, adică de 157 de ori pe secundă! Numai o stea foarte densă rezistă să nu se dezintegreze în urma rotației rapide iar acesta au primit numele de „stele neutronice”. Densitatea lor este imensă iar forța de atracție la fel și nu ați greși dacă le considerați găuri negre nerealizate.

Dar PSR J1719-1438 are și o altă chichiță: perioada de rotație se modifică periodic iar astronomii au realizat că are un satelit care îl perturbează gravitațional. Satelitul se află la o distanța de 598.675 km și se rotește la fiecare 2 ore și 10 minute în jurul pulsarului.

Astronomii care au descoperit obiectul s-au întrebat: oare ce fel de obiect rezistă să nu fie dezintegrat de forța de atracție enormă a pulsarului? Un obiect foarte dens, în care materia este strâns împachetată. Din valorile de mai sus s-a estimat că obiectul are un diametru de maxim 59.545 km și o densitate de 23 grame/cm³. Dacă ar fi constituit din carbon, un element chimic des întâlnit în nucleele resturilor de stele ca Soarele, atunci ar fi în stare cristalizată. De abia acum apare cuvântul „diamant” pentru că acesta este carbon cristalizat.

Totuși satelitul pulsarului nu este o planetă ci un rest de stea, o pitică albă, tip de obiect în care se va transforma și Soarele la sfârșitul vieții. Mai mult ca sigur că apropierea de pulsar a dus la o evoluție rapidă a stelei satelit iar astronomii.

Date despre pulsarul  PSR J1719-1438:
Nume:  PSR J1719-1438
Distanță: 4000 ani lumină
Constelație: Serpens
Masa: 1,4 mase solare
Diametru: 20 km
Perioada de rotație: 5,7 ms (157 de rotații pe secundă sau ~10.000 de rotații pe minut)

Articolul original se găsește aici: http://www.sciencemag.org/content/early/2011/08/19/science.1208890.