Bine ai venit în lumea în care unii sfințesc conducte de gaz, iar alții deranjează praful de pe asteroizi.

Povestea asta este veche de când lumea: unii se uită de la depărtare, alții merg și se luptă cu situația. Cei mai mulți oameni de pe Pământ se uită de departe, fie că sunt persoane, guverne sau institute, dar de departe asteroizii se văd mici, rău de tot. Se văd ca niște puncte.

Alții se duc până la asteroizi și îi studiază tot de departe, dar de la un „departe” foarte apropiat.

În ultimii doi ani au avut loc operațiuni speciale la asteroizi, dar nu de comando pentru distrugere, ci pentru a se studia mai bine suprafața acestora. Practic, doi asteroizi au fost loviți și zgâriați de două sonde spațiale, cu un motiv simplu: să se colecteze material de pe ei.

Asteroizii

Asteroizii, ale căror nume sunt Ryugu și Bennu, sunt mici și răi. Primul are aproape 1 km în diametru, iar celălalt doar 500 de metri, însă nu pentru asta au fost aleși pentru a fi studiați. Nu, ceea ce a contat a fost tipul de suprafață pe care o aveau și faptul că se pot apropia de planeta pe care trăiești tu.

Cei doi asteroizi seamănă unul cu altul: au aceeași formă, densitate și reflectă la fel de puțină lumină de la Soare, însă sunt diferiți la cât de multă apă conțin: de departe Ryugu părea mai ud decât Bennu (aici „ud” se referă la cât de multă apă este prins în pietre). 

Sondele

Japonia (plus Germania/Franța) și SUA au trimis sonde spre acești asteroizi, Hayabusa 2 la Ryugu și OSIRIX-REx la Bennu. Prima a ajuns în iunie 2018, iar a doua pe 31 decembrie în același an, iar de atunci am putut urmări  pe Twitter și pe site-urile oficiale aventurile lor, operațiuni spațiale care aveau ca scop principal asolizarea și culegerea de material. 

Zis și făcut. Mai întâi a trebuit ca asteroizii să fie cartografiați. În timp se se luau imagini s-a descoperit că, spre deosebire de ceea ce se stabilise de pe Pământ, suprafața acestora nu este lină. Mii și mii de pietre cu muchii ascuțite și compuse din pietre mai mici sudate de timp și de forțele chimico-fizice, acoperă fiecare metru pătrat, fără zone line, la fel cum scaunele de plastic acoperă complet plajele de pe litoral.

Fără un loc în care poți asoliza liniștit, cei doi asteroizi par a fi compuși din fragmente de roci lipite, cu spații goale mari între ele. 

Operațiunea specială unu

Prima operațiune specială a avut loc pe 4 aprilie 2019 și s-a dorit să fie răspunsul la întrebarea „ce se află sub bolovanii de la suprafața asteroidului Ryugu?”. 

„Cum să facem asta?” s-au întrebat oamenii. Simplu, americănește style: lovim asteroidul cu un proiectil exploziv și vedem ce se întâmplă. 

Pe 5 aprilie 2019 a avut loc masa și dansul: sonda a eliberat pe orbită o cameră pentru a se înregistra evenimentul, iar apoi un mic proiectil a fost lăsat să cadă înspre asteroid, cu viteza „amețitoare de” 0,7 km/oră, viteza pe care o ai când mergi la serviciu, nu când te întorci.

În același timp sonda a fost mutată în spatele asteroidului, departe de locul de impact. După 40 de minute, pe când se afla la câteva sute de metri de suprafață, proiectilul a explodat.  

Rezultatul? Au ieșit pietre, praf și mult spațiu gol. Craterul făcut de proiectilul de numai 30 cm a fost mai mare decât trebuia, ca și cum zona lovită era o cavitate acoperită de pietre. Materialul ieșit la impact a căzut înapoi, semn că era un fel de nisip, pentru că dacă ar fi fost mai dur nu ar fi fost atras înapoi de minuscula gravitație a asteroidului. 

Filmul realizat la fața locului este spectaculos: se vede cum în momentul impactului iese ceva din asteroid, mai mult praf decât pietre. 

Acesta a fost operațiunea specială 1.

Operațiunea specială doi

Testarea suprafeței nu a fost singurul scop al misiunii Hayabusa 2, dorindu-se și colectarea materialului de pe suprafață și aducerea lui pe Pământ. Dar pentru că de pe un asteroid se poate colecta material la fel de greu cum se colectează taxele și impozitele de la populație, s-a ales o metodă „cu forța”, care a fost aplicată de două ori.

Sonda are un fel de tub telescopic, care la capăt conține trei mici spații care se pot deschide separat. În ele poate intra materie din spațiul cosmic, gaz de oriunde, cartofi prăjiți sau chiar praf de pe asteroid.  Dar pentru că praful de pe asteroid nu se predă și urcă singur în tub, a fost nevoie să fie convins de un… glonț! 

Pe 11 iulie 2019 sonda a început să coboare spre craterul creeat în aprilie. Tubul telescopic a fost întins și la un moment dat (ora 4:06 la noi) glonțul a fost eliberat cu viteza de 1000 km/h. Impactul cu proiectilul a ridicat mult material, o parte intrând și într-unul din spațiile în care avea rezervare încă din 2014 (lansarea sondei). 

Acum, în hotelul de două margarete cu trei camere, erau ocupate doar două, una cu mostre de la o apropiere din februarie, iar cealaltă cu mostre din iulie. 

Iată filmul operațiunii. Se vede cum sonda se apropie de suprafața asteroidului, care la un moment dat se umple de praf ridicat de impactul cu glonțul. În imagini se vede chiar tubul de colectare așa că se înțelege operațiunea. 

Animația de mai sus rulează la viteza de 10x, deci apropierea nu a fost atât de violentă cum pare.

Operațiunea specială trei

Alt asteroid, altă sondă, aceeași poveste. Vorbim acum despre sonda OSIRIX-Rex și asteroidul Bennu, de pe care a fost furată o cantitate de material mai mare decât se estima. 

Data? 20 octombrie 2020. Locul? Sistemul solar, la 321 de milioane depărtare de km de Pământ. 

Filmul de mai jos începe când brațul de colectare se afla la 25 de m de suprafață și ne arată întreaga de operațiune. Sonda se apropie de suprafață cu viteza de 0,3 km/h, viteza medie de deplasare cu mașina pe Valea Prahovei, vinerea după-amiază. 

Vine momentul atingerii suprafeței și la o secundă după acesta se eliberează un jet de azot care deranjează locul respectiv și pune în mișcare nenumărate fire de praf și mici pietre. Timp de 6 secunde sonda stă nemișcată, după care se îndepărtează cu o viteză de trei ori mai mare decât cea avută la apropiere. 

Îți amintești de filmele în care cineva jefuiește o bancă și pleacă alergând cu bani zburând în toate părțile? E bine că îți amintești, pentru că la fel se întâmplă și cu sonda OSIRIX-REx.  Se pare că s-a colectat atât de mult material încât nu mai încape în cămăruța lui specială, blocând o ușiță care ar trebui să o sigileze. 

Acum, după ce am scos capul din țărână și ne-am uitat la ce fac alții, ne întoarcem la trotuarele noastre pline de mașini, la farmaciile-sălile de jocuri-patiseriile-băncile pe care le întâlnim zilnic pe drum și așteptăm să ajungă elicopterul ăla pe Marte.