Dacă ești conspiraționist nu citi materialul care urmează pentru că o să îți iei trigger.

Mai ții minte că americanii au fost în persoană pe Lună? Acum 52 de ani ultima oară și acum 55 prima oară.

Au fost de șase ori pe suprafață și au lăsat acolo urme ale trecerii unei ființe superioare: ambalaje de mâncare, șervețele umede, pachete cu excremente, unelte, două mingi de golf și o fotografie cu o familie fericită.

Au mai lăsat șase jumătăți de modul selenar, șase steaguri și două medalii ale cosmonauților ruși Gagarin și Komarov.

Ghici câte dintre obiectele de mai sus se văd prin telescop, de pe Pământ?

Niciunul.

Chiar dacă telescoapele prin care observăm sunt mari, între noi și Lună se află un strat de aer în continuă mișcare, aer care ne împiedică să vedem detalii foarte mici. Modul în care funcționează lumina nu ne ajută nici el, așa că observațiile de pe Pământ sunt limitate.

Din câte știu eu, cel mai mare telescop terestru îndreptat înspre Lună a fost YEPUN, cu oglinda de 8,2 m în diametru, aflat în Chile la ESO VLT. În imaginile obținute, cel mai mic detaliu avea 130 m în diametru, mic, dar nu îndeajuns pentru a se putea vedea ce au lăsat oamenii.

Imaginea este mai jos, iar în ea, craterele care se văd la lumină, ca niște puncte, au 130 m.

Imagini și mai bune s-au obținut cu telescopul spațial Hubble, ce-i drept nu multe, pentru lui Hubble îi place să fie îndreptat înspre obiecte strălucitoare.

În singura imagine cu Luna, luată în 1999, cele mai mici detalii vizibile au 90 de metri. Și uite așa, printr-un telescop mai mic – Hubble are 2,4 m în diametru – se pot vedea detalii mai fine pur și simplu pentru că nu se mai observă prin atmosfera terestră.

90, 130 de metri, astea sunt detalii care oricum nu îți permit să vezi ce au lăsat astronauții pe Lună, ceea ce înseamnă că trebuie să mergem mai aproape pentru a le vedea.

Până acum un an doar americanii fotografiaseră artefactele lăsate tot de ei pe Lună, dar iată că din 2021 le-au fotografiat și indienii.

Sonda indiană Chandrayaan-2 a ajuns la Lună în 2019 și de atunci se tot învârtește în jurul ei, fotografiind tot ce poate. Sonda se află la 100 km de Lună, de unde se fotografiază suprafața cu detalii de 30 cm, printr-un telescope de doar 30 cm în diametru, muuult mai mic decât Hubble.

În aprilie 2021, cu sonda aceasta, s-au fotografiat două locuri de aselenizare, Apollo 11 și 12, iar în imagini se văd o grămadă de detalii, de la modulul selenar până la urmele astronauților.

Iată, de exemplu, locul de aselenizare al misiunii Apollo 12.

Se vede până și umbra steagului!

La locul de aselenizare al misiunii Apollo 11 se vede doar baza modulului și umbra sa, dar în umbră se văd detalii interesante, cum ar fi cele patru picioare înalte pe care stă modulul.

În cele două imagini nu am văzut ambalajele de mâncare. Norocul nostru că sunt multe pe străzile României.

Poți să descarci imaginile de pe site-ul agenției spațiale Indiene, după ce îți faci un cont aici: https://pradan.issdc.gov.in/ch2/. Caută apoi Optical High Resolution Camera și imaginile ch2_ohr_ncp_20210405T1606536730_d_img_d18 pentru Apollo 12 sau ch2_ohr_ncp_20210402T0546284043_d_img_d18 pentru Apollo 11.

Dacă îți e lene, le-am încărcat eu aici: Apollo 11; Apollo 12.

Cer senin, fără asteroizi mari la orizont!