Hai să mai analizăm o practică astrologică, alinierea, sau cum este denumită în domeniu, „aspectul”.

Orice om știe de mic ce înseamnă o aliniere: să te pui pe aceeași linie cu ceilalți colegi de clasă. Termenul de aliniere este ușor de înțeles, mai ales pentru că în el este inclus termenul de „linie”. A-linie-re.

Din păcate, acest simplu cuvânt nu este înțeles prea bine în astrologie pentru că folosește chiar și când obiectele nu sunt aliniate.

Avem de exemplu aliniere la 90 de grade (careu sau cuadratură), la 60 de grade (sextil), la 120 de grade (trigon), la 180 de grade sau la 0 grade (care sunt singurele alinieri ca la carte). Atenție însă că aceste alinieri sunt doar cele „principale”, existând multe altele pe care însă nu le mai menționez din comoditate.

Mai ciudat (adică total neștiințific sau riguros) este că nici măcar aceste alinieri nu se iau în serios, fiecare cititor în stele alegând o marjă de eroare, adică în loc de 60 de grade merge să fie și 58 sau 62. E p’acolo.

De ce sunt atât de multe alinieri? Explicația este simplă și nu trebuie să fii doctor docent în astrologie pentru a o găsi.

În acest domeniu pur și simplu orice planetă, semn, casă, etc, are o semnificație proprie, iar „alinierile” au și ele semnificațiile lor. Îți dai seama ce iese când niște semnificații se „semnifică” între ele? Se aliniază totul cu orice și se poate concepe o predicție gen pizza cu de toate, din care clientul își alege ce îi iese.

Cu cât sunt mai multe de ales, cu atât mai mult îți iese ceva, iar aici este vorba de logică, nu de astrologie.

În realitate, în natură adică, forțele care acționează între obiecte nu fac la dreapta. În privința gravitației contează doar alinierile „pe linie”, când forțele mareice sunt mai mari.

Oamenii de știință nu caută alinieri în stele. Chiromanția planetară nu este un domeniu științific.

Sunt curios cum ar fi mers indienii în șir indian dacă ar fi avut și ei alinieri la 90 sau 135 de grade?