Răsăritul și apusul Soarelui nu mai reprezintă un mister pentru nimeni, în afară de cei care cred că trăiesc pe o planetă plată. 

Pe o planetă sferică răsăritul și apusul sunt fenomene naturale atât de ușor de explicat încât nici nu o mai fac.

Dacă planeta ar fi plată, Soarele ar sta mereu deasupra ei, neavând unde să se ascundă, iar răsăritul și apusul ar fi fenomene imposibile. 

Totuși, iubitorii pământului plat nu renunță și vin cu o explicație ruptă de realitatea pe care până și ei o pot vedea în fiecare zi. 

Pentru ei Soarele nu răsare, ci se apropie de noi. Soarele vine de undeva de departe și începe să le lumineze cartierul, cam la fel cum te orbesc noaptea farurile unei mașini care se apropie de tine.

Apusul este explicat prin îndepărtarea Soarelui, care dă din ce în ce mai puțină lumină, până când se face noapte. 

Dacă noaptea Soarele ar fi departe și dimineața s-ar apropia de noi, am vedea cum el se și mărește, nu doar cum devine mai luminos, dar nu vedem asa, nu-i așa? 

Dacă seara s-ar îndepărta de noi, am vedea cum la apus Soarele devine din ce în ce mai mic, dar după cum putem vedea toți, rămâne la fel de mare.

În plus, chiar dacă Soarele ar fi departe, l-am putea vedea noaptea prin telescoape, ca pe o simplă stea, la fel cum putem vedea alte stele. 

Oricum ai da-o, nu iese.

După cum vedeți, pentru unii Soarele este o lumină misterioasă care apare, se mișcă și dispare de pe cer, fără să știe de unde vine și unde se duce. 

Aceasta este o gândire de crevete. Orice crevete care stă pe pământul lui plat, în farfurie, vede lumini misterioase pe cerul bucătăriei.