În ultimele două luni mulți oameni au fugit după Soare, cu toate că acesta se află oriunde.

În acest răstimp Soarele a făcut ce știe mai bine: s-a rotit în jurul axei proprii și a expulzat în spațiu milioane de tone de materie.

Pe imaginile luate din spațiu de satelitul SDO (Solar Dynamics Observatory) se vede o bestie roșiatică rotitoare, care aruncă în spațiu flăcări roșii și albe. Mai mult: tenul monstrului este presărat de pete albe care își modifică forma și culoarea.

Ce mai, o dihanie de temut, bună de speriat copiii și jurnaliștii!

Bestia rotativă

Cel mai evident detaliu este mișcarea de rotație a Soarelui. Și stelele se rotesc în jurul axei proprii, unele mai repede altele mai lent. A noastră o face în 27,28 de zile, perioadă medie care variază în funcție viteza de revoluție a Pământului. Lucrurile sunt și mai complicate: Soarele nu se rotește ca un solid, fiind compus din plasmă. Neavând suprafață solidă se rotește „diferențiat”, mai repede la ecuator și mai încet la poli. Dacă ai trăi la ecuator ziua ar fi mai scurtă decât pentru mătușa de la pol: la ecuator Soarele face o rotație completă în 25, la poli în 31 de zile.

În perioada din filmul de mai sus ne-am aflat în rotațiile 2125, 2126 și 2127 (care continuă și acum). Astronomii preferă să numere rotațiile pentru a distribui mai ușor în timp fenomenele solare. Numărarea rotaților soarelui  început oficial în noiembrie 1853 (rotațiile se numesc „rotații Carrington”, după un astronom care a determinat precis durata de rotația a astrului zilei).

Roșu în fața ochilor

Soarele nu este roșu. Imaginile luate de SDO sunt monocrome, luate pe plajă extrem de îngustă a luminii emise de stea. Astronomii le colorează după energia fotonilor. În cazul de față vedem o parte a Soarelui numită „cromosferă”, aflată mai sus decât cea vizibilă în mod normal (fotosferă). Materia din acest loc are peste 50.000 de grade și emite lumină în ultraviolet. Dintr-un motiv sau altul, operatorii misiunii SDO au „decorat” imaginile cu roșu și de asta îl vedem în fața ochilor.

Pete albe

Petele albe sunt regiuni unde materia de pe Soare este mai fierbinte și mai densă decât în alte locuri. Se numesc „regiuni active” și de obicei de acolo izvorăsc proeminențele solare (cunoscute și sub numele de „erupții” sau „explozii”).

Două regiuni active imense se află pe Soare chiar la începutul filmului. Priviți-le cum se rotesc împreună cu acesta și cum din ele ies limbi roșii de materie.  Alta apare la secunda 12 din film și pe restul le vedeți voi.

În intervalul 1 iulie-1 septembrie 2012, pe Soare au existat 48 de regiunie active (sursa).

Soarele fierbe

Materia foarte fierbinte din interior (milioane de grade) se ridică la suprafață, se răcește și coboară.

Imaginați-vă cum ar fierbe Soarele într-un ibric: bule mari de 30.000 km se ridică de la 200.000 km adâncime, călătoresc 195.000 de km după care se fragmentează în bulbuci mai mici care ajung la partea vizibilă a acestuia. Îți trebuie ibric un rezistent!

Dar când spunem „materie”, spunem nuclee atomice, electroni și alte particule subatomice care de obicei au semn, sunt încărcate. Când se mișcă infulențează traseul și apar câmpuri magnetice puternice, care preiau controlul acestora, spunându-se pe unde și cât de repede să se miște.

Uneori câmpul magnetic ține materia la suprafață unde se răcește și apar pete negre. Alteori accelerează materia și o încălzește la zeci de mii de grade, pete albe. Dar dacă viteza e prea mare materialul poate scăpa în spațiu și intră în scenă erupțiile solare. Cele mai energetice pot arunca în spațiu cantități imense de materie, cu o masă echivalentă numeric cu datoria externă a României.

Pe imagini erupțiile se văd ca limbi de foc ce joacă pe fundal, ce pot pleca mai departe sau cădea înapoi pe Soare. Uneori o erupție emite numai lumină, apărând ca o pată albă foarte luminoasă, de scurtă durată.

În total, în intervalul 1 iulie – 1 septembrie, pe Soare s-au produs 1044 de erupții, dintre care 325 mai puțin energetice și 2 foarte intense (de tip X).

De fapt Soarele nu este un monstru ci o stea normală, pitică și puțin activă.