Stelele au nume frumoase. Majoritatea sunt arabe pentru că romanii și grecii nu prea s-au sinchisit să le denumească, „nebunia” lor fiind inventarea constelațiilor.

Stelele au nume frumoase dar cam… urâte.

Poți impresiona oamenii recitând nume de stele. Desigur că nume exotice precum Betelgeuse, Aldebaran, Rigel, Mirfak, Deneb sau Fomalhaut impresionează, mai ales când și vezi steaua botezată așa.

În ciuda frumuseții lor, numele stelor sunt chiar banale, reprezentând părți de animale, obiecte sau diferite carateristici ale stelelor respective.

Să facem un tur al cerului lunii noiembrie.

Vom privi înspre sud unde, aproape de orizont, întâlnim o stea singuratică și relativ strălucitoare: „Gura peștelui”. Este Fomalhaut din constelația Piscis Austrinus (peștele austral) și, după cum ați realizat, se află poziționată chiar în gura peștelui. Ai putea spune cuiva: „Întoarce-te, privește înspre sud chiar la orizont și îți voi arăta gura peștelui”…

În stânga sus găsim o altă stea, aproape la fel de strălucitoare, numită „coada balenei”. I se spune „Deneb Kaitos” și se află în coada constelației balena (Cetus). Ce poate fi mai frumos de văzut după o gură de pește? Bineînțeles, o coadă de balenă.

Continuăm înspre est de unde răsare vănătorul sau uriașul (Orion). Cele mai strălucitoare două stele din constelație elegant se numesc „subsoara” și „călcâiul”, desigur nu ale oricui, ci ale uriașului.

Să nu uităm de centura lui Orion, cele trei stele în linie, care se numesc (de la stânga la dreapta) mânerul, șiragul și centura. Sună a titlu de film. Mai lipsesc ardelenii…

Puțin mai sus de stelele gigantului o găsim pe „cea care urmează” Pleiadele. Numele ei este „Aldebaran” și este cea mai strălucitoare stea a constelației Taurus, un imens animal care pare să îl împungă pe gigant. Deasupra lui Aldebaran se află Pleiadele, un grup de 5-6 stele situate în același loc pe cer.  Mai sus și la dreapta de Pleiade găsim „mielul”, adică steaua Hamal din constelația Aries.

La stânga Pleiadelor găsim „căprița”, o stea strălucitoare din Auriga. Este o stea cu nume latin, „Capella”, diminutivul cuvântului capră.  Căprița este ținută într-o mână de vizitiu (Auriga), nu altul decât cetățeanul care a inventat carul cu patru cai.

Poeții amatori ar da sigur greș cu versul: „Oh, ești frumoasă/Precum Căprița-n Calea Lactee”…. chiar dacă ar fi adevărat.

Înspre nord ne așteaptă Carul Mare, compus din șapte stele ce fac parte din constelația Ursa Mare. Stelele au nume ce denotă pragmatismul celor care le-au botezat: ursoaica, spinarea, coapsa, crupa, coada, vintre, șeful. Nu suntem la măcelărie dar tot enumerăm parți din corpul ursului. Pe când fleica, ceafa sau ficatul?

Numele celei mai strălucitoare stele dinspre apus nu are legăură cu Las Vegasul american ci cu un vultur, „Vega” însemnând „vulturul în picaj”. Nu departe întâlnim stelele „pasărea” și „coada”, toate din triunghiul de vară.

Fără să vrem ne-am trezit iar în gura peștelui…