De azi înainte aveți un nou motiv pentru a dormi liniștiți: satelitul saturnian Titan este complet cartografiat.

Oarecum…

Pentru a cartografia un corp ceresc ai nevoie de imagini care să acopere fiecare colțișor al lui. Poți face acest lucru dacă există un satelit artificial care se rotește în jurul obiectului trecând pe deasupra polilor a.î. să poată fotografia orice regiune (acest tip de orbită se numește „orbită polară”). Titan nu are așa ceva.

Un alt mod de cartografiere nu este cel vizual (adică prin luare de imagini) ci cel „topografic”, adică prin măsurarea înălțimilor (sau adâncimilor). Acest lucru se face cu ajutorul unui satelit artificial pe orbită polară care mereu lovește suprafața cu un semnal radio și cronometrează în cât timp se întoarce semnalul. Cunoști viteza semnalului, afli timpul și calculezi depărtarea. Titan nu are așa ceva.

Tot ce are Titan este un satelit artificial al planetei Saturn, care din când în când se apropie pentru a lua imagini și pentru a măsura înălțimi. Uneori trece aproape și se poate folosi semnalul radio (RADAR), alteori mai departe și se pot lua doar imagini.

Până în 2012 satelitul artificial, numit „sonda Cassini”, s-a aflat în preajma lui Titan de aproximativ 100 de ori, reușindu-se cartografierea prin imagini a 50% din suprafață și cartografierea topografică a 11%.

Cuiva i-a venit ideea să extindă matematic cartografierea prin interpolarea rezultatelor, adică unirea matematică a două zone observate, separate de regiuni neobservate. Astfel regiunile neobservate beneficiază de date, chiar dacă doar matematic. Procedeul este simplu d.p.d.v logic: dacă ai observat o parte dintr-o câmpie și îți lipsește o regiune, ar trebui ca acolo să se afle tot o câmpie și nu un munte (sau un mcdonald’s). Oamenii s-au și verificat prin interpolarea reliefului din zonele cu imagini și verificarea acestuia cu ce se vede în imagine (adică dacă topografic ai un munte, și în imagine trebuie să vezi unul).

Au obținut astfel o hartă a satelitului pe care vedem câteva zone foarte joase și multe cu înălțimi de maxim 600 m. Putem spune, folosind tradiția terestră, că cele peste nivelul zero sunt continente, iar celelalte oceane seci.

Este foarte frumos pe Titan: ziua/noaptea -178º C (din cauza unui anti-efect de seră), pietre din metan, nisip din metan, plouă cu metan, râuri/lacuri din metan. Aerul este azot dar degeaba: luna de miere ar fi complet stricată.

Surse:

• comunicatul oficial: http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-161&cid=release_2013-161
• articolul științific: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0019103513001620