În imaginea de mai jos privim prin ochii telescopului solar spațial SOHO, unul din observatoarele spațiale dedicate observării continue a Soarelui.

Soarele este ascuns în spatele discului albastru din centrul imaginii. Vedem stele, o planetă și emisia continuă de materie a Soarelui (vântul solar). De undeva din dreapta vine un obiect…

Este o cometă, o cometă „zgârie Soare”, rămășită a unei comete mai mari, care acum mii de ani s-a propiat prea mult de Soare, fragmentându-se în multe alte bucăți mai mici. Acum fiecare bucată este o cometă și uneori acestea se pot vedea în imaginile luate de SOHO. Cometele zgârie Soare se apropie prea mult de steaua noastră, fiind vizibile numai atunci, majoritatea dezintegrându-se total. Știm că este cometă pentru că are coadă și coma (partea circulară din care iese coada). De fapt este o mini-cometă, pentru că majoritatea sunt extrem de mici: o cometă cât o stradă.

Priviți însă ce se întâmplă când cometa pare a atinge Soarele. Exact: din Soare iese o cantitate imensă de materie, înspre planeta noastră, care se disipă destul de repede în spațiu. Ați văzut o „ejecție coronală de masă”, un fenomen des întâlnit la Soare.

Totul pare sincronizat – cometa atinge Soarele și brusc acesta erupe, dar din păcate este doar o coincidență.

Strălucirea cometei ne spune că aceasta nu are mai mult de 30 m mărime, masa ei fiind prea mică pentru a pune în mișcare materia solară, ținută în loc de câmpul magnetic mai strâns decât ai sta în brațele lui Silvester Stallone. E ca și cum ai arunca un pantof de furnică într-un bloc și ar exploda un balcon…