Înteleg că nu trebuie luată în serios, dar iată care sunt greșelile din ilustrația de mai sus.

În primul rând vedem că astronautul tine o sticlă de bere în mână și bănuiesc că mai și bea din când în când din ea. Întrebarea mea este pe unde bea, cum poate să bea? Casca astronautului, care îi separă fața de spațiul cosmic, are un vizor, un fel de ochelari de Soare. Dacă dai vizorul la o parte va rămâne sticla sau plasticul, fără nici un orificiu pentru băut bere. Dacă astronautul dorește să dea casca jos pentru a bea bere, va sucomba instantaneu când aerul va ieși afară din el. Sigur nu ar mai fi atât de relaxat și ar dori să fie pe Pământ…

O altă problemă în desen: sticla cu bere. Ai voie sa duci bere pe Lună, dar rămâi fără lichidul prețios dacă îi scoți dopul. Pentru că nu există atmosferă, berea expusă spațiului cosmic va fierbe instantaneu, după care vaporii de apă vor îngheța și vom rămâne cu un fel de nea (cristale de bere). Oare este macho să  arunci în băieți cu cristale de bere?

O altă „mică” eroare este că Pământul nu se vede atât de mare de pe Lună. De fapt diametrul aparent al planetei noastre este de aproape patru ori mai mare decât cel a Lunii văzute de pe Pământ.

Mai simplu spus, de pe Lună Pământul se vede de aproape 4 ori mari mare decât se vede Luna de pe Pământ. Acum mai priviți odată poza. Pământul este muuuult prea mare. Și dacă aveți probleme în a crede acest fapt hai să vedem o poză făcută de cei care au fost pe Lună.

Iată o fotografie cu unul din astronauții misiunii Apollo 17, Jack Schmitt, fotografiat de Gene Cernan în ora 118, minutul 26 al misiunii. Pe fundal se vede Pământul, destul de mic în comparație cu cel admirat cu o bere în mână.

Într-o altă fotografie a misiunii se vede planeta noastră fix deasupra modulului selenar.

Pentru că Luna arată aceeași față Pământului, acesta se vede mereu deasupra orizontului din emisfera respectivă.

Dacă vă uitați bine veți vedea că Pământul pe cale de a fi distrus se află la orizont, dar nu dispărut complet. Poziția lui ne indică locul unde se află astronautului pe Lună, unul total nepotrivita pentru o misiune spațială selenară.

De pe Luna, Pământul se vede la orizont dacă te afli la poli sau la marginea emisferei vizibile de pe Pământ. Probleme apar dacă vrei să comunici cu cineva de pe planetă pentru că e imposibil dacă nu ai liber înspre acea zonă. Astronautul nostru nu are acces la mai mult de jumătate de glob, fiind în pericol să poată comunica impresiile.

Poziția Soarelui în casca astronautului ne ajută să marcăm mai exact poziția lui pentru că de la polii Lunii Soarele nu se ridică atât de sus, mergând razant față de orizont (cam ca la polii planetei noastre).

Pentru că Soarele se află totuși sus pe cer, este corect să spunem că astronautul se află la una din marginile emisferei vizibile de pe Terra, nu foarte aproape de poli.  Păcat că nu se disting și continentele terestre, căci am fi aflat din modul în care e orientat Pământul cam unde s-ar afla omul cu berea în mână.

O ilustrație absurdă nu face rău nimănui dar ne ajută să aflăm ce a fost în mintea desenatorului: mai nimic.