Noi imagini cu cel mai mare asteroid din sistemul solar, 1 Ceres.
Imaginile sunt luate de la 145.000 de km depărtare, destul de aproape, păcat că obiectul este mic.
Ce vedem noi pe Ceres? Cratere. Multe cratere, cele mai mari având un munte central. Craterele seamănă ca aspect cu cele de pe Lună și nu cu cele de pe sateliții acoperiți de gheață a lui Saturn, semn că nu avem de-a face cu asemenea obiect (pentru cei care cred că Ceres este acoperit de gheață).
Mai vedem un crater foarte alb, însoțit de altele asemănătoare, toate în aceeași emisferă, acoperită probabil de un material puțin diferit față de cel din emisfera sudică.
Înainte să visăm cratere sculptate în gheață ar trebui să ne uităm la Lună, acoperită și ea de cratere care reflectă mai bine lumina Soarelui. Se știe de mult timp că suprafața Lunii se înnegrește în timp din cauza fragmentelor de meteoriți care la impact se pisează în praf fin de culoare mai închisă (de la carbon). Atunci când se formează un crater nou, impactul dă la o parte negreala, fiind expus spațiului cosmic material mai deschis, apărând așadar o pată mai albă.
Se poate ca și pe Ceres să avem de-a face cu așa ceva, dar se poate să fie și gheață, o suprafață solidă care acoperă un strat de gheață.
În Vegas și în sistemul solar orice este posibil!
