În timp ce numărăm cum scade distanța dintre Pluto și New Horizons, marea apropiere producându-se pe 14 iulie, ora 14:50 (ora României), să ne uităm încă o dată la imaginile luate până acum.

Pe planetă se văd regiuni deschise și închise la culoare. Cunoscând temperatura la care se află Pluto (adică depărtarea de Soare) și compoziția generală a corpurilor din acea zonă, s-a determinat mai de demult că suprafața obiectului conține azot molecular. Acesta se evaporă vara și se depune înspre poli, lăsând în urmă suprafața de culoare mai închise. În imaginile luate de New Horizons banda întunecată de pe planetă marchează chiar ecuatorul planetei, unde a început vara (care va veni în emisfera nordică în 2029).

Suprafața întunecată este compusă din materiale care apar în urma acțiunii luminii ultraviolete asupra metanului și etanului, elemente chimice des întâlnite pe corpurile aflate departe de Soare.

Regiunea deschisă la culoare în formă de inimă sfidează încă explicațiile de mai sus, fiind compusă din gheață aflată în preajma ecuatorului, dar vom afla cu siguranță mai multe după ce vor ajunge pe Pământ alte imagini.

Cu ocazia aceast s-a determinat mai precis diametrul lui Pluto, care este acum de 2370 +/- 20 km, față de 2392 de km cum se credea până acum.

S-a aflat, în timpul apropierii sondei, că de pe planetă scapă în continuu azot, ceea ce face ca Pluto să aibă o atmosferă extinsă, detectată la 6 milioane de km depărtare de suprafață. Atmosfera însă este foarte rarefiată.

Și ca să nu îl ignorăm pe Charon (pronunțat „caron”) iată și o imagini cu acesta și cu canioanele descoperite în imagini.