Probabil că ați văzut că acum o săptămână s-a publicat o imagine panoramică a Căii Lactee, realizată din Chile, cu un telescop mai ciudat, adică unul sensibil la radiație luminoasă pe care ochiul nu o poate vedea (undeva între infraroșu și microunde).

În cele sute de imagini care au fost făcute, se văd norii de gaz rece și de praf (tot rece) care emit tipul acela de lumină. Și când spui „rece” în astronomie, spui „-240 grade Celsius”.

Dacă observi cerul în această lumină vei vedea praful și gazul care se află peste tot printre stele (fundalul albăstrui), dar și cel aflat doar în anumite zone, locurile în care se formează stelele.

Pe astronomi îi interesează câte regiuni în care avem mult gaz și praf la un loc există, pentru că din acestea se vor forma stele. Dacă vei cunoaște numărul de regiuni și mărimea lor, vei putea estima cam cât stele se formează în galaxie. De asemenea vei afla cam câte stele masive se vor forma și vei putea face o statistică cu tipurile de stele care se nasc.

>>>>Imaginea panoramică aici <<<<

Cam atât despre imaginea de mai sus (puteți citi mai multe aici), însă urmează mai multe despre imaginile de mai jos, pentru că de-a lungul timpului au apărut mai multe imagini panoramice cu zona Căii Lactee.

Este destul de pretențios ce au făcut astronomii din Chile, dar oare însă nu există imagini panoramice ale Căii Lactee în lumină normală, pe care oamenii o pot vedea?

Există, desigur că există.

De exemplu panorama lui Axel Mellinger, care după cum vedeți nu este o instituție ci un om. Acest om între 2007 și 2009 a fotografiat din Africa de Sud și America de Nord fiecare părticică de cer. Când a ajuns acasă a combinat imaginile și a realizat o imagine parnoramică a întregului, care cuprinde bineînțeles și Lactee. Cele mai puțin strălucitoare stele din imagini au magnitudinea 14, strălucire asemănătoare cu cea a planetei Pluto (care se află sigur în imagini).

>>>>Imaginea panoramică aici<<<<

Dacă un om a făcut asta, oare o instituție cu ce se poate lăuda?

Iată o fâșie de cer, fotografiată de-a lungul a câțiva ani, între 2010 și 2015,  de către câțiva astronomi germani și chilieni. Ieșiți afară din oraș, priviți Calea Lactee, îndreptați pumnul înspre ea (cu mâna întinsă) și priviți cu un singur ochi. Mergeți cu pumnul de-a lungul Căii Lactee, de la un orizont la altul și veți reconstitui fâșia de cer care se găsește în imaginea de mai jos.

>>>>Imaginea panoramică aici<<<<

Fiecare zonă din imaginea de mai sus a fost observată de mai multe ori, identificându-se aproximativ 220.000 de stele variabile, dintre care 50.000 noi. În total s-a putut măsura strălucirea a 15 milioane de stele.

Multe stele întradevăr, dar nu se compară cu cele aproape un miliard care se pot vedea în fâșia de cer denumită „Vista Variables in the Via Lactea”.

Acum avem de-a face cu un telescop de 4 m în diametru cu dectectori sensibili la infraroșu, care fotografiază de șase ani o fâșie de cer care cuprinde Calea Lactee. Echipa VISTA ne spune că în imaginea de mai sus se află cam un miliard de stele. Eu îi cred pe cuvânt, voi numărați stelele.

Oare de ce ar dori niște oameni să fotografieze mii de câmpuri de cer, de mai multe ori pe lună, timp de șase ani? Pentru a determina forma părții interioare a Galaxiei noastre. Unii au cele mai ciudate meserii…

>>>>Imaginea panoramică aici<<<<

Uneori oamenii mari au jucării sofisticate, cum ar fi un telescop spațial. Spitzer se numește „jucăria”, telescop care a fost folosit 172 de zile să fotografieze o mică parte de cer în care se văd jumătate din stelele din Galaxie.

Imaginea panoramică se numește GLIMPSE360 și cuprinde planul galactic de la ceafă la călcâi și înapoi, totul în infraroșu!

>>>>Imaginea panoramică aici <<<<

S-au numărat aproximativ 100.000.000 de stele în fășia de cer, dar și alte numeroase (de ordinul a zecilor de mii) de obiecte precum bule de gaz, stele noi, nebuloase și roiuri stelare.

Dacă ați fi vrut să obțineți voi cu un aparat foto imaginea panoramică de mai sus, ar fi trebuit să faceți fotografii în 110.000 de locuri pe cer, prin patru filtre diferite, adică să realizați 440.000 de fotografii. Totul din spațiul cosmic!