Iată o observație astronomică pe care am făcut-o din Crângași.

Am deschis calculatorul și am îndreptat un telescop (de 380 mm în diametru) spre o galaxie satelit a galaxiei noastre. Am luat multe imagini (30) cu expunere de un minut pe care le-am adunat. Rezultatul se vede mai jos.

Obiectul mare din centru se numește NGC 6822 și pare o aglomerare de stele dacă nu știi nimic despre el. Edwin Hubble a reușit să măsoare distanța până la el, care este de 1,6 milioane de ani lumină. Asta înseamnă că obiectul se află în afara galaxiei noastre, fiind o altă galaxie, mică, pitică.

Nu are o formă anume (spirală sau eliptică) și conține câteva nebuloase. Le-am marcat în imaginea de mai jos, unde se vede că este vorba de nebuloase (nori gazoși), dintre care unul pare a avea o stea în centru.

Cu nebuloase sau fără, o galaxie este formată din stele, iar în imaginea se văd cu miile. Toate punctele mici sunt stele din altă galaxie, 2500 la număr, dar toate proiectate pe un fundal difuz, compus și el din stele „nerezolvate” (care nu se pot vedea separat).

Fundalul nerezolvat ar trebui să conțină câteva milioane de stele dacă e să ne luăm după masa galaxiei. În imaginea mea se văd doar cele mai strălucitoare stele, monștri siderali cu luminozități de mii de ori mai mari decât cea a Soarelui.

Harta de mai jos prezintă foarte precis geometria observației.

NGC 6822 se mai numește și „galaxia lui Barnard”, fiind una din cele câteva zeci de galaxii satelit ale galaxiei noastre. Toate fac parte din „grupul local”, în care cea mai cea galaxie este cea din Andromeda.

Și aici suntem pe locul 2, locul primului pierzător.