În anul 2022 am încercat să fotografiez toate lunile pline, dar nu am reușit. Vremea e de vină!
În acest an Luna Plină s-a produs de 12 ori, prima pe 18 ianuarie, iar ultima pe 8 decembrie.
Cele mai pline dintre lunile pline au fost cele de pe 16 mai și 8 august, când Luna chiar s-a aflat în partea opusă Soarelui, adică a fost iluminată 100% și se produce și eclipsă de Lună, dar din România nu s-au văzut.

Cea mai mare Lună Plină s-a produs pe 13 iulie, la ora 21:37, când Luna a fost la 357 416 km de Pământ.
Am avut și două Luni Pline joase, adică situate foarte aproape de orizont, chiar și când erau cel mai sus pe cer. De obicei se produc vara, și anul acesta au fost 16 iunie și 13 iulie.
Lunile Pline aflate cel mai sus pe cer s-au produs în ianuarie și decembrie, dar nu le-am prins (acum este 3 decembrie și sunt sigur că vor fi nori pe 8).
Ar putea părea că toate Lunile Pline sunt la fel, dar dacă le privești îndeaproape vei vedea diferențe mari, toate aflate la marginea Lunii.
Pentru că Luna se bălăngăne, uneori craterele de la margine se văd mai bine sau deloc, în funcție de poziție și de direcția bălăngănirii. Privește imaginea de mai jos: am marcat detaliile de pe margini, pe care trebuie să le cauți în Lunile Pline observate de mine.

Trebuie să știi că atunci când Luna este plină pe marginea ei nu se vede în relief. Nu se văd umbre, nu se vede ceva știrbit, ci doar o margine lină, dreaptă, prezentă pe toată circumferința.
Prima Lună Plină fotografiată este cea din luna martie.
Atunci Luna a fost Plină pe 18, la ora 9 dimineața, adică nu s-a putut vedea de la noi.
Eu am fotografiat-o cu o seară înainte, pe 17 martie, și se vede clar că în marginea de jos se văd cratere, deci nu era încă faza potrivită.

În aprilie au fost nori, dar în mai a fost senin. Păcat că Luna Plină get beget nu s-a putut vedea din România, din cauză de motiv de oră. S-a produs la ora 15:31, când era zi cu Luna sub orizont.
Tot ce s-a putut face a fost fotografierea cu 15 ore înainte. A ieșit o Lună Plină frumoasă ca la fiecare 29,5 zile.

Au urma două Luni Pline apropiate de Pământ.
Cea de pe 14 iunie s-a văzut atât de bine cât se poate vedea o Lună la piciorul lui Ofiucus, adică rău. Atunci când stelele și planetele nu se ridică mult pe cer, nimeni nu le poate vedea bine.
Iată superLunița din 14 iunie 2022.

Și mai plină, și mai super, și mai Lună a fost cea din 13 iulie, Luna din săgetăCorn când nu se întâmplă nimic pentru că astrologia e o păcăleală.
Faza s-a produs când la noi era noapte, dar în loc 100% iluminare am avut doar 99,81%, o diferență care se vede în imaginea de mai jos, la marginea superioară a Lunii. Aici am spus superioară în loc de sus ca să nu se repete cuvântul sus de multe ori, mai sus.

Urmează Luna Plină din 11 august, când în loc să vedem Perseide, din cauza ei am văzut lumina Soarelui, noaptea pe cer.
Uite-o, e mare, rotundă, frumoasă și cu detalii în relief în stânga sus, deci nu e plină.

Ultima Lună Plină prinsă în calculator a fost cea de pe 7 noiembrie, care este de fapt o Lună Plină – 13 ore.

Imaginea este mai neclară decât celelalte pentru că a fost făcută cu un instrument mai mic, dar ideea rămâne: lunele pline este frumoase!