Deseori oamenii inventează competiții la care, prin minune, tot ei ies pe locul întâi.

În domeniul astronomiei aceste pseudo-competiții au mereu un singur concurent, inventatorul lor, care foarte repede se auto-încoronează cel mai mare aici introduceți ce vreți din România.

Aceste întreceri îmi produc urticarie pentru că nimeni nu mai poate fi primul, mai ales în lumea subdezvoltată a astronomiei din țara noastră. Nimeni nu mai poate face ceva pentru prima oară, nu ai cum să descoperi ceva cu instrumente astronomice mici, iar dacă prin absurd o faci, este ceva insignifiant care nu poate fi studiat mai departe pentru că descoperirile se fac la limita vizibilității.

De asta se construiesc telescoape din ce în ce mai mari și sisteme sofisticate de observații automate: pentru că nu se mai poate face mare lucru cu instrumente mici (adică telescoape de sub 2 m în diametru).

Dragă cititorule, în ciuda stelelor strălucitoare din astronomia românească, să știi că domeniul este la Pământ. Da, în România astronomia este la pământ, în ciuda lăudăroșeniilor de pe internet.

Fiecare om din astronomia populară românească face ce poate, ce îi place, ce vrea el, dar din păcate unii exagerează și inventează competiții fără sens.

Un exemplu de pseudo-competiție cu foarte puțini participanți este cea în care trebuie să se vadă cât mai multe eclipse, de parcă dacă vezi mai multe înțelegi mai multe.

De azi devin și eu concurent. Până acum m-am încălzit pe margine, am făcut genuflexiuni stelare, sprinturi galactice și întinderi planetare.

De abia acum mă simt pregătit să particip, sunt concurentul numărul 2, gata să arate câte eclipse a văzut, cu scopul de a arăta un singur lucru: întrecerile acestea sunt inutile pentru că nu este mare lucru să vezi o eclipsă.

Ce este o eclipsă?

Sper că știți ce este aia o eclipsă.

Dacă ne luăm după DEX, o eclipsă este dispariția totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie.

Dacă observi o umbră undeva, pe o planetă, înseamnă că ai văzut o eclipsă. Acest fenomen este asemănător cu o eclipsă de Lună

Dacă vezi cum două obiecte trec unul peste altul înseamnă că ai văzut o ocultație, fenomen asemănător cu o eclipsă de Soare.

Mai jos vei găsi o listă de eclipse observate de mine în 25 de ani de observații astronomice.

1998 – 4 eclipse/4 eclipse în total

Prima eclipsă observată de mine a fost cea a sistemului binar HU Tauri, în decembrie 1998. Eram în curte cu luneta și am observat câteva nopți steaua binară HU din constelația Taurus. Am măsurat strălucirea ei și am văzut cum scade din cauză că una din stele trece prin fața și prin spatele celeilalte.

Am observat 4 eclipse ale acestei stele, pe 20, 24, 26 și 28 decembrie 1998. Toate observațiile sunt puse pe graficul de mai jos, luat de la AAVSO.

Un asemenea fenomen nu este o eclipsă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nu observ o umbră. Fenomenul seamănă foarte mult cu o eclipsă de Soare, care este de fapt o ocultație (un astru trece peste celălalt).

1999 – o eclipsă/5 eclipse în total

Ca orice om normal în etate, am văzut celebra eclipsă de Soare din 1999 (celebră la nivel local pentru că se vedea de la noi), dar nu am fotografii.

2004 – 5 eclipse/10 eclipse în total

În 2004 am văzut patru eclipse, dar nu pe Pământ, ci pe Jupiter. Nu am fost în spațiu până acolo, ci am planificat să mă uit la planetă atunci când umbrele sateliților săi treceau peste nori. Nu este greu, oricine o face dacă are un telescop și un program de astronomie.

Iată cele patru eclipse. Petele mici și negre sunt umbrele sateliților. Care este cine și când se poate afla de pe imagine.

În luna iunie am fost și în umbra lui Venus, care a trecut peste discul Soarelui. Aveam instrumente rudimentare, dar tot a ieșit o animație din imaginile luate atunci. O vezi mai jos.

2005 – două eclipse/12 eclipse în total

Am văzut decât două eclipse pe Jupiter. Mai mult nu am putut. Una din ele s-a văzut sus de tot pe planetă, aproape de polul nord.

2006 – o eclipsă/13 eclipse în total

În acel an am văzut doar o elipsă, când satelitul Io a lăsat o umbră pe norii lui Jupiter.

2008 – o eclipsă/14 eclipse în total

Am văzut umbra unui satelit în emisfera nordică a planetei Jupiter.

2009 – 9 eclipse/23 eclipse în total

2009 a fost un an astronomic interesant pentru că bogatul sistem al lui Jupiter s-a văzut din plan. Asta înseamnă că cei mai mari sateliți s-au putut eclipsa unul pe altul, fenomene care se repetă fiecare 6 ani.

Am văzut cum sateliții au trecut aparent unul peste altul și cum umbra unuia sau altuia a acoperit un satelit. Un exemplu se vede jos, pe 26 septembrie 2009: satelitul Europa scade în strălucire pentru că umbra lui Io trece peste el. Eclipsăăă!

Iată și o galerie cu eclipsele din 2009.

2011 – 5 eclipse/total 28 de eclipse

În 2011 am prin câteva umbre de sateliți, după cum poți vedea în galeria de mai jos. Mai multe nu am de spus.

2012 – 3 eclipse/total 31 de eclipse

În acel an am luat multe imagini cu Jupiter, unele au ieșit bine, dar cele mai multe prost.

Printre ele am surprins și două eclipse, cam slăbuț, dar mai bine decât în 2010 când nu am prins nimic.

În 2012 am fost și în umbra lui Venus, pentru că pe 8 iunie a trecut peste discul Soarelui.

Am observat văzut și fotografiat fenomenul. Mai jos este o animație din câteva fotografii. Soarele este discul alb, iar Venus discul negru care se mișcă spre dreapta.

De abia aștept să văd următorul fenomen de acest gen (tranzitul lui Venus). O să se producă pe 8 decembrie 2125, la ora 15.

2013 – două eclipse/total 33 de eclipse

În 2013 planeta a început să arate mai bine în imagini, dar nu din cauza ei. Doar am luat o cameră planetară mai bună.

În prima animație se vede umbra celui mai mare satelit în emisfera sudică a planetei. La finalul animației se vede cum umbra se deformează. Așa se întâmplă când un cerc (umbra) se deplasează pe marginea unei sfere (Jupiter).

Alte două animații arată umbra lui Io pe Jupiter. Dacă te uiți mai bine se vede și satelitul, cu detalii pe disc. Frumos, dar nu este o realizare pentru că sute de observatori ai planetei au scos imagini mai bune.

2015 – 9 eclipse/total 42 de eclipse

Mai ții minte cum în 2009 sateliții lui Jupiter s-au eclipsat unul pe altul? Și cum aceste fenomene se repetă la fiecare 6 ani?

Acesta a fost anul când s-au produs din nou, iar eu am reușit să observ 9 asemenea fenomene.

Iată un exemplu de observație, când satelitul din stânga planetei a dispărut în umbra celui de lângă el.

Prezint mai jos niște grafice care arată cum scad sateliții în strălucire, fie că unu îi acoperă, fie că umbra altuia trece peste ei.

2016 – o eclipsă/total 43 de eclipse

În acest an am văzut o singură eclipsă, pe Jupiter, când Ganymede se afla pe disc.

2017 – 3 eclipse/total 46 de eclipse

În 2017 am văzut trei umbre pe discul lui Jupiter. Cea mai interesantă a fost cea a satelitului Ganymede pentru că a trecut prin apropierea polului și a ieșit deformată de pe disc.

2018 – 8 eclipse/total 54 de eclipse

Unul din cele mai interesante fenomene din acel an a fost ieșirea satelitului Ganymede din umbra planetei. Se poate vedea în animația de mai jos cum discul satelitului devine din ce în ce mai strălucitor pe măsură ce se îndepărtează de umbra invizibilă lăsată de planetă. Foarte frumos.

Pe 11 iunie am fotografiat umbra lui Ganymede proiectată foarte aproape de polul nord al planetei.

Mai jos sunt și alte animații ale eclipselor observate în 2018. Noi să fim sănătoși.

2019 – o eclipsă/total 55 de eclipse

Am observat doar o eclipsă pe Jupiter în 2019, dar nu a fost vina mea. Jupiter s-a aflat foarte jos pe cer, cât de jos poate, la declinația de -22 de grade. De la noi s-a ridicat foarte puțin deasupra orizontului, iar imaginile care puteau fi obținute ar fi fost stricate de turbulența atmosferică.

Iată aici singura eclipsă observată: Io și umbra lui.

2020 – 6 eclipse/total 61 de eclipse

În 2020 situația a fost mai bună la Jupiter. Am observat șase eclipse, cea mai interesantă noapte fiind cea din 17 iulie, când pe norii planetei s-a văzut satelitul Io și umbra lui în același timp când Callisto ieșea din umbra lui Jupiter. Foarte frumos! Imagini mai jos.

Acum urmează celelalte fenomene.

2021 – 4 eclipse/total 65 de eclipse

În august 2021 am observat ceva foarte interesant: doi sateliți, umbrele lor pe Jupiter și pe altul ieșind din umbra planetei. Animația este mai jos.

Iar aici este schema a ceea ce se vede mai sus.

În iulie am observat umbra lui Callisto situată chiar deasupra Petei Roșii.

2022 – o eclipsă/total 66 de eclipse

În octombrie a fost un cer liniștit, iar planeta a ieșit bine în imagini. Se văd detalii fine pe nori, cum satelitul Io intră pe disc, iar după apare și umbra lui. La finalul animației, în zona umbrei se vede cum răsare Marea Pată Roșie.

2023 – o eclipsă/total 67 de eclipse

Și în 2023 l-am prin pe Io cum trecea peste Jupiter, însoțit de umbra lui. Pata roșie era în peisaj și jos se vedea un alt satelit.

Deja m-am plictisit.

2024 – o eclipsă/total 68 de eclipse

În 2024, pe 25 februarie, am stat în umbra asteroidului 1995 SM55 când a trecut peste steaua GAIA DR3 224489389287197184.

Steaua a dispărut pentru câteva secunde în momentul când asteroidul s-a aliniat cu ea și cu telescopul meu. Filmul mai jos. La un moment dat una din stele dispare.

Eclipse de exoplanete – 8 eclipse/total 76 de eclipse

În 2022-2023 am observat 8 eclipse de exoplanete, adică scăderea de strălucire a unei stele în timp ce o planetă trecea prin fața ei.

Mai jos se văd toate aceste eclipse.

M-am mai aflat în umbra planetei Mercur de mai multe ori, atunci când a trecut peste discul Soarelui, ultima oară în noiembrie 2019. Am mai văzut câteva tranzite, dar nu am mai găsit imaginile. Nu le voi trece la numărătoare.

Aici se termină articolul, dacă ai supraviețuit, îți mulțumesc. Dacă nu, să știi că nu ai pierdut mare lucru. Doar am încercat să demonstrez ceva.

Competițiile în astronomia observațională sunt inutile și ciudate. Mă declar cel mai mai mare om mic pentru simplul fapt că am numărat câte eclipse am văzut.