
Există multe tipuri de stele în Univers, cea mai simplă clasificare fiind după mărime, urmată imediat de cea după culoare.
După mărime avem stele: pitice, gigante, supergigante și hipergiante. Mai există un fel de stele, adimensionale, numite „singularități”. Soarele este o stea pitică spre mare, adică normală.
Culoarea stelelor depinde de temperatură iar clasificare după culoare este de fapt una după temperatură. Avem așa: stele roșii, galbene, albe, verzi și albastre. Cele verzi nu pot fi văzute cu ochiul, așa că rămân celelalte.
Combinarea celor particularități stelare ne dă o listă foarte comică a tipurilor de stele: pitice roșii, pitice albe, gigante roșii, gigante portocalii, gigante albastre, supergigante roșii și albastre. Există și „piticele brune” care au culoarea portocalu închis (bineînțeles că în astronomie brun nu este o culoare).
Singularitățile nu au culoare pentru că nu emit lumină. Se numesc „găuri negre”.
[…] sau compoziție și chiar dacă sunt diferite există anumte tipuri de stele, după cum am scris și aici. Sunt și stele asemănătoare cu Soarele, stele mici și reci numite „pitice roșii” sau stele […]
Pe lângă pitice, gigante, supergigante și hipergiante hai să contabilizăm și subpiticele (sd sau VI) și subgigantele (IV). Cât despre stelele verzi se pot observa și cu ochiul liber, dar sunt necesare unele condiții, de exemplu o noapte întunecată fără Lună și fără iluminare stradală, un pic de euforie dată de către consumul a câtorva pahare cu tărie și un stâlp mai colțuros care refuză cu încăpățânare să se dea din calea “observatorului”. Coleziunea dintre stâlp și tărtăcuța temerarului pasionat de astronomie va crea condițiile ideale observării unui adevărat roi de stele verzi.
Acum se poate întâmpla ca un real observator să vadă culoarea verde atunci când observă o stea precum Zubeneschamali de exemplu, însă acest lucru se datorează unei iluzii optice și nu faptului că acea stea ar avea culoarea verde.