Imaginile din computerul sondei Cassini au fost descărcate și putem vedea cum arată satelitul Rhea de foarte aproape.

Rhea nu este un satelit mare, având un diametru cam jumătate cât Luna (cam 1520 km), dar ceva în face special. Când s-a calculat densitatea lui s-a observat că ar fi compus mai mult din apă înghețată decât din roci. În prezent se consideră că 75% din satelit este gheată, iar imaginile de mai jos ne arată forme de relief sculptate în gheață! Un lucru este sigur: dacă rămâi izolat pe satelit nu o să mori de sete.

Se pare că suprafața satelitului este foarte veche, neapârând nici o modificare majoră în 3 miliarde de ani, cea mai veche din sistemul saturnian.

După ce veți vedea imaginile nu veți putea să nu vă imaginați cum ar fi să zburați încet pe deasupra craterelor, un exercițiu de imaginație folosind imagini reale.

De la câteva sute de km depărtare vedem cât de neuniformă este suprafața. Cratere, munți, lanțuri de cratere și zone line se învălmășesc, fiind evidentă lipsa unui arhitect în peisagistică. Totuși frumusețea naturală a peisajului sare în ochi, poate și din cauza tentei „extraterestre” acestuia.

Dacă v-ați întrebat vreodată cum ar fi să stați pe marginea unui crater și să priviți în adâncul său acum aveți ocazia să o faceți. Vă aflați la aproximativ 100 km deasupra suprafeței satelitului și priviți spre un crater fără nume. Vedeți cum marginea îndepărtată a sa este străbătută de un șanț apărut probabil în urma prăvălirii unui bolovan compus din gheață tare ca piatra.

Găsiți alte zeci de imagini pe site-ul sondei: http://saturn.jpl.nasa.gov/photos/raw/?start=1.