Tempel 1

Tempel 1 de la 200 km depărtare. Nucleul este activ: se văd câteva jeturi în partea de jos. Pe acolo gazul este aruncat în spațiul. Foto: Modificări pe Tempel 1. Foto: NASA / JPL / Cornell
Tempel 1 de la 200 km depărtare. Nucleul este activ: se văd câteva jeturi în partea de jos. Pe acolo gazul este aruncat în spațiul. Foto: Modificări pe Tempel 1. Foto: NASA / JPL / Cornell

Aveți în fața ochilor pe Tempel 1, un obiect format în discul de praf și gaze din care s-au născut toate planetele. Tempel 1 nu este o planetă ci  o cometă, adică un bulgăre de zăpadă murdară compus din gaze înghețate, apă înghețată și praf plus roci măricele.

Totul este amestecat și ținut la temperatura spațiului dar cometa deține material mai prețios decât aurul: substanțele primodiale, materia din care s-a format sistemul solar. Aceasta este necontaminată iar astronomilor le place să o studieze.

Problema este că materialul cometar solid și nu poate fi studiat usor în această stare. Tot ce se poate este să se studieze modul în care cometa reflectă lumina Soarelui pentru că unele elemnte chimice absorb părți din ea. Se află câte ceva în acest mod dar nu prea multe.

Cuiva i-a venit ideea că dacă materialul cometar este încălzit va emite lumină iar aceasta va conține amprenta fiecărui element chimic din cometă plus „abundența” sa. NASA i-a făcut pe plac și a fost de acord cu ideea să se trimită o sondă spre cometă. Când sonda se va afla foarte aproape va elibereza un proiectil care se va izbi de cometă rezultând „lumina elementelor chimice”.

Zis și făcut și pe 12 ianuarie 2005 sonda Deep Impact a fost lansată din SUA cu destinația cometa Tempel 1 la 429 miloane de km depărtare. Viteza de croazieră a fost de 103.000 km/h, sonda ajungând în numai 174 de zile la cometă. Pe 4 iulie, în vecinătatea cometei, a fost eliberat proiectilul de cupru, dotat cu o camera la bord care își modifica singur traiectoria pentru a se izbi de cometă. După 24 de ore s-a produs impactul sonda și pământenii fiind cu ochii într-acolo.

 

Iulie 2005, la 67 de secunde după impact. 5 milioane de tone de apă și aproximativ 20 milioane de kg de praf atuncate în numai câteva zeci de secunde în spațiu. Foto: NASA/JPL
Iulie 2005, la 67 de secunde după impact. 5 milioane de tone de apă și aproximativ 20 milioane de kg de praf atuncate în numai câteva zeci de secunde în spațiu. Foto: NASA/JPL

Am aflat atunci multe lucruri despre cometă(e), unele chiar suprinzătoare. De exemplu s-a aflat că o Tempel 1 este 75% spațiu gol. Asta înseamnă o structură „poroasă”  nu un bulgărede zăpadă. Eventual mii și mii de bulgări de zăpadă uniți. Materialul aruncat în spațiu în urma impactului era foarte fin, de consistența pudrei de talc, adică….foarte fin.  Cometa conține argilă și carbonați, materiale care se formează în prezenta apei.

Impactul a aruncat în spațiu între 10-25 de milioane de tone de praf și 5 milioane de tone de apă, cei mai înrăiți ecologiști fiiind  în stare să spună că este o risipă.

Desigur că s-a format și un crater care ar fi trebuit să aibă un diametru de 100 m și o adâncime de 30 m,  insă  nu a putut fi observat pentru că sonda s-a îndepărtat  de cometă.

Misiunea a avut și un alt scop, care în perioada războiului rece i-ar fi speriat pe toți dușmanii SUA: precizia mare pe care NASA a avut-o. A reușit să ochească cu obiect de numai câțiva metri în diametru, care se deplasa cu 78.840 km/h, o zonă de 800 de m situată pe o cometă de numai 7 km care se deplasa cu viteza de 107.640 km/h.

O altă sondă spațială, altă misiune dar aceeași cometă. Intră în scenă sonda Stardust care în 2006 a vizitat cometa Wild 2. NASA a decis să reutilizeze sonda, modificându-i traiectoria pentru a ajunge la Tempel 1. Motivul este evident: studierea efectelor impactului produs în 2005.

Stardust a ajuns la Tempel pe 14 februarie 2011 și a observat craterul format, care avea 130 m și un deal central apărut din materia care a căzut înapoi pe cometă.

 

Imagini din 2005 și 2011 ale regiunii unde impactorul s-a izbit de cometă. Cu săgeți este marcat craterul format de către pământeni. Foto: NASA / JPL / Cornell
Imagini din 2005 și 2011 ale regiunii unde impactorul s-a izbit de cometă. Cu săgeți este marcat craterul format de către pământeni. Foto: NASA / JPL / Cornell

Surprinzătoare au fost modificările apărute în alte regiuni ale cometei. Undeva două cratere s-au unit formând o vale (în pătratul galben din imaginea de mai jos). Pe o cometă se pot întâmpla asemenea fenomene pentru că avem o suprafață instabilă, din gaze înghețate.

Într-o regiune lină, asemănătoare cu o câmpie, au apărut movile, mici încrețituri ale solului, iar marginile si-au schimbat direcția.

Modificări pe Tempel 1. Foto: NASA / JPL / Cornell
Modificări pe Tempel 1. Foto: NASA / JPL / Cornell

Se bănuia că relieful unei comete se modifică în timp. Dacă am trăi acolo ni s-ar părea normal când munții devin văi și câmpiile dealuri. Acum am observat pentru prima oară acest lucru și aceasta este moștenirea celor două sonde, de fapt a celor care le-au gândit, construit și operat.

6 comments

  1. Si chiar din apa (H2O) e formata cometa asta? Intreb pt. ca si pe Marte spun multi astronomi ca la poli sant calote de gheata; uneori mai catadicsesc sa precizeze ca gheata respectiva e anhidrida carbonica (CO2 inghetat) si nu apa.
    P.S. Rog sa nu va suparati pe mine pt. interpelare; nu va reprosez nimic dvs., astronomilor de la observatorul Am. V. Urseanu, sant convins ca dati datele pt. public asa cum le primiti de la case mai mari. Insa ma exaspereaza saracia de date cu privire la compozitia chimica a lichidelor si gazelor de pe alti astri decat Terra, pe care le furnizeaza mass-media de specialitate. Si ma enerveaza treba asta pt. ca miroase a cenzura informationala oribila. Prin analiza spectometrica poti determina de la distanta compoz. chimica a unui solid sau fluid iar satelitii lansati de terrieni AU ASEMENEA APARATURA IN DOTARE!!! De ce nu ne spun si noua publicului larg??? Un exemplu de informatie data in batjocura: astronomii au afirmat ca Luna noastra a inceput sa-si constituie timid o atmosfera din compusi ai sodiului; ii durea tastatura sa precizeze care este sau sant acei compusi, ce fel de molecule sant? Ca daca au detectat prin teledetectie de aici de la sol sau de pe vreun satelit norii respectivi sant sigur 100% ca le-au determinat si compozitia moleculara. Puteti oare dvs. domnule A. Sonka (v-am pomenit numele ca am vazut ca santeti singurul care ne raspunde la rarele comentarii) sa-mi satisfaceti nevinovata curiozitate, dezvaluindu-ne tuturor aici formula chimica a moleculelor din care-s formati firavii nori selenari? Caci fiind astronomi cu patalama ma gandesc ca o-ti fi avand acces la informatii mai de soi de cat noi publicul. Va multumesc anticipat pt. solicitudine.

  2. (continuare postare)
    Nicaieri nu precizeaza astronomii care-i compozitia gazelor de respirat de pe planeta noastra; ne spun ca sant doua gaze formate din molecule de azot unul si de oxigen celalalt; intamplator am citit undeva demult, nu-mi amintesc unde ca primul gaz este N2 si al 2-lea O2; pe Venus in schimb azotul se prezinta sub forma N3 (tot intamplator am dat si de asta); intrebare … oxigenul de pe Marte cum se prezinta, sub forma caror molecule? Dar argonul? Azotul vad ca e ca la noi N2. Lava de pe Venus ce compozitie chimica are?
    Alta intrebare. Soarele, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun au atmosfera comusa din H si He. Sub ce aspect molecular se prezinta cele 2 gaze pt. fiecare din astrii mentionati? O molecula continand o combinatie de atomi de hidrogen si heliu sau un gaz molecular continand doar atomi de hidrogen, plus altul continand doar atomi de heliu?
    Alta: in atmosfera lui Mercur s-au descoperit hidrogen, heliu, oxigen, sodiu, calciu și potasiu in stare gazoasa; in ce configuratie moleculara se prezint fiecare din atomii mentionati? Ma opresc aici si v-astept cu raspunsuri, caci sant sigur ca pe multi care-mi citesc postarile la articolul de fata i-am facut curiosi.

  3. (continuare postare)
    Nicaieri nu precizeaza astronomii care-i compozitia gazelor de respirat de pe planeta noastra; ne spun ca sant doua gaze formate din molecule de azot unul si de oxigen celalalt; intamplator am citit undeva demult, nu-mi amintesc unde ca primul gaz este N2 si al 2-lea O2; pe Venus in schimb azotul se prezinta sub forma N3 (tot intamplator am dat si de asta); intrebare … oxigenul de pe Marte cum se prezinta, sub forma caror molecule? Dar argonul? Azotul vad ca e ca la noi N2. Lava de pe Venus ce compozitie chimica are?
    Alta intrebare. Soarele, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun au atmosfera comusa din H si He. Sub ce aspect molecular se prezinta cele 2 gaze pt. fiecare din astrii mentionati? O molecula continand o combinatie de atomi de hidrogen si heliu sau un gaz molecular continand doar atomi de hidrogen, plus altul continand doar atomi de heliu?
    Alta: in atmosfera lui Mercur s-au descoperit hidrogen, heliu, oxigen, sodiu, calciu și potasiu in stare gazoasa; in ce configuratie moleculara se prezinta fiecare din atomii mentionati? Ma opresc aici si v-astept cu raspunsuri, caci sant sigur ca pe multi care-mi citesc postarile la articolul de fata i-am facut curiosi.

Leave a Reply to sonkab Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s