Într-o zi senină putem vedea albastrul cerului și Soarele ca un disc galben. Noaptea apar stelele, Luna cu fazele sale schimbătoare și câteva planete mai strălucitoare. Pentru că Mercur și Venus sunt cele mai apropiate de Soare, nu se pot vedea foarte departe de acesta, primind numele de planete interioare.

Acesta este cerul de pe Terra, cel pe care l-au vazut miliarde de pământeni și pe care îl vor mai vedea încă zeci sau sute de miliarde.

Însă câțiva norocoși au reușit să vadă cum arată cerul de pe Lună.

Douăsprezece oameni au văzut stelele, planetele și planeta noastră de pe suprafața neprimitoare a Lunii.

Dar, un exercitiu de imaginație, folosindu-se de informațiile pe care le avem despre planete, ne permitem să zburăm oriunde în sistemul solar și să vedem cum arată cerul de zi sau de noapte de pe suprafața corpurilor cerești. Modul în care arată cerul depinde de existența sau nu a atmosferei, de compoziția acesteia și de apropierea de Soare. Pe corpurile cerești fără atmosferă, cerul va fi negru chiar dacă Soarele ar fi răsărit.

Marte este o planetă cu o atmosferă subțire, dar nu atât de subțire pentru ca stelele să se vadă ziua. Cerul ar avea o culoare galben-maronie, iar la apusul și răsăritul Soarelui ar deveni roz, iar în apropierea acestuia, albastru. Uneori, când apar nori, cerul capătă o nuanță de violet. Crepusculul durează mai mult decăt pe Terra, din cauza particulelor de praf care plutesc prin atmosfera înaltă. Axa de rotație a planetei are o înclinare asemănătoare cu cea a Pământului, Marte având anotimpuri. Ziua durează tot 24 de ore (24 ore 39 minute), dar anul este de două ori mai lung. Soarele s-ar vedea de 2,5 ori mai slab ca strălucire.

(Nu uitați să vă uitați la varianta HD a filmului de mai sus.)

Cei doi sateliți ai planetei s-ar vedea mișcându-se foarte repede pe cer. Phobos răsare la vest și apune la est, iar strălucirea și diametrul său ar varia vizibil în acest timp. Deimos s-ar comporta ca un satelit „normal”, răsărind la est și apunând la vest. S-ar vedea ca o stea strălucitoare, aproape ca un mic disc. Ar rămâne pe cerul planetei timp de 2,5 zile, răsărind o dată la 5,5 zile. Amândoi sateliții ar trece prin fața Soarelui, dar nu l-ar acoperi complet. Pământul s-ar vedea cu ochiul liber ca o stea dublă, companion fiindu-i desigur Luna. Pentru Marte, Pământul este o planetă interioară și nu s-ar vedea decât maxim două ore după apusul Soarelui, sau cu două ore înainte de răsăritul acestuia.

Cerul ar fi mult mai spectaculos de pe sateliții lui Marte. Văzută de pe Phobos, Marte ar fi de 6400 de ori mai mare decât Luna văzută de pe Terra și de 2500 de ori mai strălucitoare. Ar ocupa un sfert de cer! Cu adevărat un cer extraterestru.