Într-o zi senină putem vedea albastrul cerului și Soarele ca un disc galben. Noaptea apar stelele, Luna cu fazele sale schimbătoare și câteva planete mai strălucitoare. Pentru că Mercur și Venus sunt cele mai apropiate de Soare, nu se pot vedea foarte departe de acesta, primind numele de planete interioare.

Acesta este cerul de pe Terra, cel pe care l-au vazut miliarde de pământeni și pe care îl vor mai vedea încă zeci sau sute de miliarde. Doar câțiva norocoși au reușit să vadă cum arată cerul de pe Lună. Douăsprezece oameni au văzut stelele, planetele și planeta noastră de pe suprafața neprimitoare a Lunii.

Dar, un exercitiu de imaginație, folosindu-se de informațiile pe care le avem despre planete, ne permitem să zburăm oriunde în sistemul solar și să vedem cum arată cerul de zi sau de noapte de pe suprafața corpurilor cerești. Modul în care arată cerul depinde de existența sau nu a atmosferei, de compoziția acesteia și de apropierea de Soare. Pe corpurile cerești fără atmosferă, cerul va fi negru chiar dacă Soarele ar fi răsărit.

Planeta Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare iar asta face ca acesta să apară de 2,5 ori mai mare decât de pe Terra. Pentru că este mai mare Soarele va fi și mai strălucitor, de șase ori mai strălucitor decât se vede de pe planeta noastră.

O zi durează 176 de zile terestre, dar planeta face o rotație în jurul axei în numai 58,7 zile. Apropierea de Soare duce la o mișcare cu adevărat extraterestră a Soarelui. În anumite locuri de pe planetă am vedea cum Soarele răsare, se ridică pe cer, își schimbă direcția, se întoarce sub orizont și răsare iar: două răsărituri de Soare într-o zi. Motivul este viteza de deplasare pe orbită a planetei, care uneori egalează viteza de rotație în jurul axei și chiar o depășește.

Văzută de pe Mercur, planeta Venus ar fi de patru ori mai strălucitoare decât pe Terra. Mișcarea ei printre stele ar putea fi văzută în câteva ore. Pământul și Luna ar fi destul de strălucitoare și s-ar putea vedea separat cu ochiul liber. Uneori discul Lunii trece prin fața sau prin spatele planetei Pământ, priveliștea fiind cu adevărat spectaculoasă. Mercur ar avea și o stea polară, situată în prelungirea polului sud al planetei, alfa Pictoris.