Condițiile de la suprafața planetelor, asteroizilor și cometelor depind de cantitatea de lumină și căldură emisă de Soare, dar și de valoarea gravitației acestuia. Orice mică modificare a acestor parametri duce la schimbări mari în evoluția unei planete ca Pământul. Locuitorii planetei noastre au noroc. Au „prins” Soarele în perioadă de echilibru, când gravitația sa este la fel de puternică ca presiunea din nucleu. Așa stau lucrurile de cinci miliarde de ani și la fel o vor face în următorii patru miliarde.

Ce putem spune, însă, despre viitor? Cum va evolua Soarele și sistemul solar? La aceste întrebări se poate răspune prin studierea stelor mai bătrâne decât Soarele, prin determinarea modului în care funcționează acestea și rularea rapidă a acestuia. Ca locuitori ai planetei Pâmânt ne interesează și evoluția viitoare a acestuia.

Voi încerca în trei-patru posturi să tratez problema viitorului sistemului solar.

În primul rând trăim pe o planetă care suferă modificări. Nu atât de rapide cât să le resimțim dar destul de dramatice în timp. Dacă privim „pe repede înainte” planeta noastră, vom vedea ca în următorii 200 de milioane de ani continentele se vor uni. Vom avea o nouă „Pangee”, un super-continent.

Dacă deplasarea continentelor se va desfășura în ritmul actual, peste numai 50 de milioane de ani Africa se va ciocni cu Europa, Marea Mediterană și Marea Roșie devenind mări închise.

Australia se va ciocni de partea de sud-est a Asiei iar California va ajunge în Alaska. Vom putea trece pe jos din Spania în Maroc, iar Australia nu va mai fi o insulă.

Alte schimbări interesante se vor produce: Marea Britanie se va apropia de pol și Siberia se va deplasa spre sud, ne mai fiind un loc atât de friguros.

Dacă vă plac munții Hymalaia nu trebuie decât să așteptați cam 50 de milioane de ani, timp în care Africa se ciocnește de Europa. În urma ciocnirii se va ridica un alt lanț muntos, cu piscuri la fel de înalte precum Everest dar nu atât de îndepărtate de România de atunci. Vom pierde în acest proces Marea Mediterană.

Mișcarea continentelor ne va aduce un nou „super continent” undeva peste 200 de milioane de ani. Se pare că centrul continentului va fi Africa actuală, sudul va fi compus din lipirea Americii de Sud cu Australia iar nordul din Asia, Africa și Europa. Continetul America de Nord va păzi partea vestică a supercontinentului Pangea.

Energia internă a planetei noastre este produsă prin dezintegrarea radioactivă a uraniului-238 care are un timp de înjumătățire de 4,5 miliarde de ani. Acest lucru înseamnă că interiorul planetei noastre produce azi de două ori mai puțină energie decât atunci când  s-a format. Pe măsură ce va trece timpul interiorul se va răci iar procesele geologice vor încetini.

Crusta planetei noastre va deveni mai groasă iar energia internă nu va mai scăpa în spațiu atât de ușor (cum o face în prezent). Lipsită de această posibilitate materia caldă din interiorul Pământului se va acumula în zone sensibile de unde va erupe puternic la suprafață. Vom avea erupții vulcanice cum Hollywood nici nu visează iar solul va fi acoperit de lavă și cenușă.

Pământul va intra enventual în perioada senectuții. Vulcanismul se va reduce până la dispariție iar continentele nu se vor mai deplasa deloc.  În următoarele miliarde de ani nivelul oceanelor va scădea pe măsură ce apa va fi absobită de scoarța terestră. Dar răcirea interiorului planetei nu va duce la scăderea temperaturii la suprafață pentru că, pe măsură ce înaintează în vârstă, Soarele devine din ce în ce mai strălucitor…