Alte rezultate de la conferința din Nantes, Franța.

Eris, obiectul care a detronat planeta Pluto este mai mic decât se știa. Vreme bună de ski pe Enceladus, dacă nu te deranjează o gravitație de o sută de ori mai mică decât pe Terra.

1. Plutoidul Eris mai mic decât se știa

Obiectul care a detronat planeta Pluto are un diametru de 2326 km, mai mic cu aproape 700 km decât se știa de acum trei ani. Noua măsurătoare a fost făcută în 2010 când Eris a trecut peste o stea, în funcție de cât de mult steaua a stat în spatele obiectului calculându-se diametrul acestuia.

Mărimea mai mică face ca densitatea lui Eris să crească, obiectul dovedindu-se a fi mai mult rocă decât apă și gaze înghețate. În cazul lui Pluto rația este de 50% materiale volatile/50% rocă, acesta fiind motivul pentru care unii cercetători consideră că Pluto este o cometă gigantică.

Observațiile făcute de mai mulți astronomi arată că Eris reflectă foarte bine lumina Soarelui, având un albedo de 0,96 (zăpada având albedo de 0,9). Procesul prin care Eris ar fi căpătat zăpadă la suprafață este pur și simplu incredibil: din cauză că se află la cea mai mare depărtare de Soare atmosfera planetei pitice (compusă din azot sau metan) a înghețat și a căzut pe suprafață. Ninsoarea globală ar fi putut avea loc oricând în ultimii 200 de ani!

Nu plângeți după atmosfera micului corp ceresc. Pe măsură ce începe să se apropie de Soare zăpada va sublima (va trece din stare solidă în stare gazoază) și atmosfera se va reface. Acum se află la afeliu (distanța maximă de Soare), la 14.600.752.179 km, dar începe să se apropie. Când cei mai tineri care citesc aceste rânduri vor fi la pensie, Eris va avea din nou atmosferă!

2. Zăpadă pe Enceladus

În fiecare zi, de mii de ani și probabil chiar de milioane, ninge în rafale pe suprafața micului satelit saturnian. Craterele, munții, crevasele sunt acoperite cu o pulbere fină de zăpadă, vremea fiind perfectă pentru ski, dacă nu te deranjează gravitația foarte scăzută și lipsa atmosferei.

Vei practica sportul iernii pe un strat prețios de zăpadă compusă din apă și gaz, depusă lent în timp cu o rată de un milimetru la 1000 de ani! Cum pe satelit sunt multe pante, vei găsi mii de pârtii de ski unde stratul de zăpadă are o grosime medie de 100 m, adică zăpadă depusă în 10 milioane de ani.

Ceea ce este mai surprinzător este că zăpada provide pe de satelit via spațiul cosmic. De la polul sud al acestuia, din niște crevase adânci, ies jeturi de vapori de apă amestecată cu alte elemente chimice. Gravitația satelitului nu este atât de mare ca materialul să cadă înapoi, acesta fiind atras de Saturn și redirecționat spre satelit (după completarea câtorva orbite în jurul planetei). În plus, o parte din zăpadă rămâne în inelul lui Saturn și pe alți sateliți.

Descoperirea a fost făcută de Dr Paul Schenk de la Lunar and Planetary Institute (Houston, Texas) prin studiul teoretic al traiectoriei materialului emis de satelit în spațiu și compararea cu observațiile. Paul Schenk a calculat orbita materialului și a văzut că ar fi trebuit să se depună mai mult în două regiuni aflate în emisfere diferite ale satelitului. Folosind imagini luate de sonda Cassini a găsit că întradevăr în acele zone există zăpadă mai proaspătă, semn că teoria este confirmată de observații. Urmează imagini și mai detaliate în 2012 și 2015 pentru a se afla mai multe despre zăpada de pe Enceladus.

Urmează vești de la Vesta. Citește și partea I.