Craterul Aristarh este fapt o mare groapă cu diametrul de 40 km și adâncimea de 3000 de m.

Din această imagine nou-nouță înțelegem care ar fi priveliștea într-un crater.

Sonda americană Lunar Reconnaissance Orbiter s-a aflat la numai 26 km altitudine deasupra craterului când s-a luat imaginea de mai sus, trecând aproape razant pe deasupra lui. Bine nu chiar razant, dar mai aproape decât a trecut orice sondă spațială satelizată.

Vedem fundul craterului presărat de mii de cratere mici dar nu ne putem lua ochii de la pereții în trepte, înalți de 3000 de metri. Fiecare strat din pereții craterului conține informații despre câte o eră geologică, craterele fiind o mină de aur în domeniu. De asta astronauții Apollo au avut de colectat roci din interiorul craterelor și vehiculele-geolog marțiene Spirit și Opportunity au intrat în fiecare crater pe care l-au întâlnit. Studierea solului aflat la adâncimi diferite îți permite să te întorci în timp.

Parcă și văd peste o sută de ani automobile-rachete decolând din crater și urcând paralel cu pereții acestuia.

Priviți imaginea la rezoluție imensă și găsiți un loc de urcat pe jos până sus: http://wms.lroc.asu.edu/lroc_browse/view/M175569775

Am zburat oblic pste Lună acum un an și în aprilie.