Oamenilor le place să își vadă propriile urme în nisipul sau zăpada pe unde nimeni nu a mai călcat.
Omenirii îi place să își vadă urmele pe planetele din sistemul solar.
Parcă nimic nu spune mai frumos „am fost aici” decât urma unui vehicul pe Lună sau Marte. Pozele sunt și ele o dovadă, dar să vezi striațiile cauciucurilor pământene printre dunele de nisip de pe Marte te mișcă oricât de indiferent ai fi. Și cu timpul, chiar dacă un popor sau altul a construit, trimis și operat vehiculul, urmele acestuia ne reprezintă pe toți.
Găsim urme acolo unde s-au trimis vehicule, adică pe Lună și pe Marte.
Urme pe Lună
Pe Lună avem două feluri de vechicule: cele automate trimise de URSS și cele conduse de astronauții misiunilor Apollo.
Primul vechiul care a asolizat și s-a deplasat pe suprafața unui corp ceresc extraterestru a fost Lunokhod 1 lansat de URSS. Începând cu 17 noiembrie 1970 a început să se deplaseze încet pe solul selenar și în zece luni a străbătut cam 10 km. În trei ore un om străbate pe jos acea distanță, dar Lunokhod 1 avea de făcut fotografii și măsurători. În plus nu mergea de capul lui ci era comandat de pe Terra, operatorii misiunii fiind atât de galanți încât de 8 martie au condus vehiculul pe o traiectorie în forma de 8.
După doi ani rușii au mai trimis un vehicul pe Lună, numit Lunokhod 2, care în primele patru luni ale anului 1973 a străbătut 37 km. Cei doi turiști selenari mergeau numai ziua, o zi însemnând 14 zile terestre. Noaptea rămâneau la punct fix și erau încălziți de o sursă radioactivă.
Urmele lăsate de cele două vehicule au fost fotogafiate de pe orbită de sonda americană Lunar Reconnaissance Orbiter în martie 2010. Găsiti imaginile aici.
Americanii au mers mai puțin dar au făcut-o cu stil: în trei misiuni diferite, astronauții au condus un vehicul electric. Avem imagini, filme color și bineînțeles, cauciucuri de… Lună.
Astronauții ultimelor trei misiuni Apollo (15, 16 și 17) au avut la dispoziție un vehicul electric de care au profitat din plin. LRV-ul (Lunar Roving Vehicle) se desfăcea în numai 13 minute, bateriile sale alimentând-ul pentru 78 de ore. Viteza nu era mare (11 km/h) dar în gravitație de șase ori mai mică decât de Terra nici nu ti-ai dori să mergi cu 240 pe oră. Totuși unul dintre astronauții Apollo 16 a reușit să depășească viteza legală: a mers cu 21 km/h! Nu îi dăm numele pentru că fiscul nu doarme niciodată….
Vehiculul selenar s-a dovedit foarte util, fiind folosit ca mijloc de deplasare până la 30 de km depărtare de locul aselenizării. În plus s-au cărat zeci de kg de roci (sunt ele mai ușoare decât pe Terra dar totuși sunt incomod de cărat) și s-au urcat pante pe dealurile din preajmă.
Urmele lor au rămas pe Lună și vor putea fi văzute încă milioane și milioane de ani.
Imagini luate de Lunokhod 1 și 2:
Șonka Adrian - Astronomie 
Ceea ce mi se pare trist este că deși percepția generală este aceea că americanii au fost primii care au reușit să trimită roboți teleghidați pe alte planete (vezi cele 1+2 trimise pe Marte), în realitate nu este deloc așa. De fapt, cele două vehicule Lunokhod erau adevăratul salt tehnologic în cercetarea spațială. Alocând atât de multe resurse pentru a se deplasa pe Lună cu stil și spectaculos, SUA câștiga cursa spațială dar o pierdea evident pe cea a cercetării spațiului fiind de fapt tot în urma Rusiei și la o diferență și mai mare. Dovada este că în final americanii au ajuns la aceeași soluție ca rușii dar le-au trebuit aproape 30 de ani și fără capacitatea de a aduce și probe de sol înapoi pe Pământ. Iar în prezent, din motive bugetare, sunt dispuși să arunce la gunoi din nou exact această componentă a cercetării spațiale pentru a se lansa într-un proiect spectaculos dar complet inutil d.p.d.v. științific, trimiterea oamenilor pe Marte.
Știi tu, diferența dintre a avea o lunetă de 100 mm cu care faci obserații de variabile noapte de noapte și posesia unui telescop de 500 mm cu care observi Jupiter câteva seri pe an. 🙂
PS: culmea este că dacă Phobos-Grunt nu ar fi eșuat, rușii ar fi fost din nou în avans. Păcat. Ar fi fost o expediție de explorare fantastică, un robot pe satelitul unei alte planete.
[…] Imbrium pe 17 noiembrie 1970. La bordul său s-a aflat un rover robotic, numit Lunokhod 1. Acesta a explorat suprafața selenară timp de 10 luni, fiind operat de pe Pământ. Distanța totală parcursă a […]