Dacă una din dorințele tale este să înveți cerul, o poți îndeplini mai ușor decât crezi.

Ai nevoie de hărți, timp liber seara/noaptea și răbdare. Este la fel ca atunci când vrei să înveți un oraș pe jos.

Să înveți cerul înseamnă să recunoști constelațiie, stelele mai strălucitoare pe nume și planetele. Pare greu pentru că cerul este în mișcare și sunt atât de multe stele…

Cerul este în mișcare și dacă inveți o constelație nu o vei mai găsi ușor după câteva ore. Secretul este următorul:  cerul se mișcă, dar dacă îl privești la aceeași oră, timp de 10-15 zile, nu se va schimba. Vei găsi constelația pe care ai învățat-o alaltăieri în același loc pe cer și poimâne.

Sunt multe stele pe cer dar constelațiile sunt compuse din cele mai strălucitoare, câteva sute de stele. În plus nu trebuie să îți bați capul cu toate pentru la început vei învăța doar câteva constelații.

Ca  să poți recunoaște constelațiile ai nevoie de hărți ale cerului pentru momentul când te-ai hotărât să ieși afară. Găsiți hărți pentru fiecare anotimp în materialul de aici.

Vă voi da câteva indicații dar nu prea multe pentru că e mai bine să învățați stelele singuri și nu în grup.

Iată cum se face.

În câteva zile găsiți punctele cardinale pentru locul vostru de observații: dimineața găsiți locul de unde răsare Soarele – acela este estul. La mijlocul zilei, ora 13-14, priviți unde se află Soarele – acela este sudul. Seara căutați locul unde apune Soarele – acesta este vestul. Momentan nu vă bateți capul cu nordul.

Folosind harta pe luna ianuarie, ieșiți afară seara în jurul orei 21 și identificați punctele cardinale. Nu mai aveți Soarele dar sunt stele pe cer. Priviți că pe hartă sunt trecute punctele cardinale: scrie spre vest, est, nord și sud. Pentru ca harta voastră să corespundă cu cerul trebuie să o orientați după punctele cardinale de pe teren. Este simplu: partea cu „spre sud” trebuie îndreptată înspre sud.

Dacă vă încurcați țineți minte un lucru: harta trebuie ținută în sus adică să o priviți de jos în sus și nu invers!

După ce ați înțeles cum se orientează harta căutați pe ea o stea strălucitoare (cu simbolul negru mare). Se află una înspre sud, nu departe de orizont, numită Sirius. Pe hartă bineînțeles dar pe cer? Căutați-o și pe cer. Priviți înspre sud, nu departe de orizont și o veți vedea. Este strălucitoare și probabil că va sclipi puternic. Sirius este cea mai strălucitoare stea de pe cer așa că nu vă pierdeți timpul cu orice stea pierdută prin galaxie…

Pe hartă e Sirius, pe cer la fel, dar cum puteți fi mai siguri că ce vedeți voi este chiar Sirius? La fel de simplu căutați pe cer stele vecine cu ea, dispuse în anumite forme (cercuri, linii, triunghiuri, pătrate) și găsiți-le și pe hartă. De exemplu în dreapta sus se văd trei stele în linie, nu la fel de strălucitoare dar îndeajuns pentru a-ți atrage atenția. Sunt și pe hartă?

Desigur, fac parte din constelația Orion, reprezentând centura sa (cureaua). Pe hartă vedeți că sunt încadrate de alte patrul stele din care două foarte strălucitoare, în stânga sus și dreapta jos. Avem de fapt un dreptunghi cu trei stele în diagonală la mijloc, Orion.

Puteți vedea și că, dacă prelungești centura lui Orion în stânga jos vei ajunge la Sirius. Dar dacă o prelungești în partea cealaltă? Incercați și vedeți ce găsiți…

Învățarea cerului are avantajele sale: în primul rând te întorci în timp, atunci când orientarea pe teren se făcea după stele. Stelele pe care le vedeți acum sunt aceleași folosite de Cristofor Columb ca să ajungă la tărm sau de arabii călători prin deșert. Și de ce nu, aceleași folosite de tăranii români că să își dea seama când pot semăna și culege. Fără să vrem există o legătură între noi și trecut al cărei liant este cerul.

În al doilea rând stelele vă vor însoți pretutindeni. Fie că ești în Texas, în Suedia sau în Japonia, când vezi stelele te gândești la locul de unde le-ai învățat. Ajungi fără să vrei acasă.

În al treilea rînd, dacă te răpesc extratereștriii poți să îți dai seama unde te-au dus după cum se modifică forma constelațiilor!