Când te afli în umbră înseamnă că ceva acoperă sursa de lumină. Din penumbră vezi cum ceva-ul acoperă parțial lumina.

Când te afli în umbra Lunii vei vedea cum aceasta acoperă complet Soarele (eclipsă totală). Din penumbră vezi cum Soarele este acoperit parțial (eclipsă parțială sau inelară).

Umbra Lunii este o umbră serioasă: se întinde pe  365.000 de km și, când atinge planeta noastră, are un diametru de maxim 260 km (de obicei cam 100). În plus se deplasează cu o viteză enormă peste continente/oceane/insule și mări. Păsările, persoanele, pinguinii, alte animale (sau pur și simplu nimeni) vor fi acoperite de umbra care apare la orizont, trece peste ele și dispare în maxim 7 minute (de obicei 2-3).

Imaginați-vă o mare pată neagră care călătorește pe o emisferă a planetei noastre cu o viteză de până în 3000 km/h.

Nu este nevoie de un exercițiu greu de imaginație pentru că umbra a fost fotografiată din spațiu: de astronauți, sateliți artificiali și de pe Lună.

O umbră dragă nouă este cea care a atins planeta pe 11 august 1999, măturând Europa. Am văzut din România o eclipsă totală de Soare cu maximul la Râmnicu-Vălcea.

S-ar părea că umbrei Lunii nu îi în place țara noastră pentru că o va mai vizita de abia în 2081. De fapt e normal, statistic vorbind orice loc de pe glob fiind măturat de umbră o dată la 375 de ani. Parcă turiștii străini vin mai des în Romania…

O altă umbră care a trecut aproape de țara noastră este cea din 29 martie 2006. Din Turcia s-a văzut o frumoasă eclipsă totală de Soare, fotografiată de participanții la „turismul de eclipsă” (Alex Conu și Cristina Țintă, Cătălin Beldea, Sorin Hotea, au fost și alții dar nu le-am găsit pozele).

În imagine vedem umbra de pe Stația Spațială Internațională, imagine luată pe 29 martie 2006, ora 12:57 (ora României).

Secvența de imagini luate de satelitul geostaționar Meteosat-8 este edificatoare. Vedem umbra cu un diametru de 160 km străbate două continente în numai două ore.

Pe 23 noiembrie 2003, pentru aproape două minute pinguinii din Antarctica au crezut ca este noapte, în timp ce umbra Lunii a măturat îndepărtatul continent. Oamenii au privit de sus scena, satelitul MOID capturând o imagine spectaculoasă la ora 01:20 (pe 24 noiembrie, ora României). Umbra este alungită din cauza formei Pământului și a faptului că Soarele se afla foarte jos pe orizont, norii și lanțurile muntoase lăsând umbre la fel de alungite.

Cea mai neagră parte este umbra.

Închei cu o imagine a penumbrei Lunii luată de pe… Lună. Fotografia „s-a întâmplat” la eclipsa inelară de Soare de pe 20-21 mai 2012. Sonda LRO, prietenă a blogului, a surprins patru cadre cu o penumbra străbătând diferite zone de pe glob, majoritatea aflate sub nori (si astronauții au văzut penumbra de mai sus).

Există trei feluri de „umbre”: penumbra – locul de unde sursa de lumină este acoperită parțial; umbra – locul de unde sursa de lumină este acoperită toal; antumbra – locul de unde obiectul se suprapune peste și acoperă parțial sursa de lumină.

La eclipsele parțiale de Soare ne aflăm în penumbră, la cele totale în umbră iar la cele inelare în antumbră (de obicei când Luna se află la cea mai mare depărtare de Terra și discul său aparent este mai mic decât al Soarelui).

Umbra lăsată de o planetă sau un satelit care acoperă Soarele are forma unui con (pentru că Soarele este mai mare) cu atât mai subțire și lung cu cât obiectul se află mai departe.  Conul de umbră poate varia ca diametru (și lungime) dacă obiectul se apropie sau îndepărtează de Soare, cum este și cazul Lunii: uneori banda de totalitate (umbra Lunii) are 260 km alteori 100 sau mai puțin. În cazurile extreme umbra nici nu ajunge pe glob. Ne aflăm în „antumbră” și vom vedea o eclipsă inelară.

Nu uitați că pe cel sunt milioane de stele, adică surse de lumină. Umbra lăsată de  un obiect din sistemul solar care se interpune între noi și vreuna din ele este atât de lung încât poate fi considerat un cilindru.

Avem milioane de asteroizi care se interpun peste miliarde de stele. În sistemul solar milioane de milioane de umbre caută Pământul!