Azi ne aflăm la cea mai mare depărtare de Soare: 152.092.418,40 km.

Nici mie nu imi vine să cred.

Știm (sau ar trebui să știm) că planeta noastră nu se află mereu la aceeași depărtare de Soare. S-ar întâmpla acest lucru dacă orbita ei ar fi un cerc și Soarele s-ar afla în centru. În realitate orbita Pământului este aproape cerc, adică o elipsă, Soarele se aflându-se într-unul din focare (adică nu în centru).

Mai simplu ar fi să vă imaginați că orbita terestră nu este nici rotundă, nici centrată pe Soare. Asta face ca o parte a ei să fie mai apropiată de Soare decât alta, ceea ce duce la două poziții extreme: cea mai apropiată de Soare (numită periheliu) și cea mai îndepărtată (numită afeliu). Azi suntem la afeliu, când ne aflăm cu 4.988.240 km mai departe de Soare decât am fost pe 7 ianuarie 2012 (la periheliu).

Pentru că orbita terestră este o elipsă cu o formă foarte apropiată de a unui cerc, diferența dintre cele două poziții nu este mare (5 milioane de km la o depărtare medie 149 de milioane nu înseamnă mult).

În mod normal când stai mai aproape de sobă iți va fi mai cald, iar când stai mai departe mai frig. Pe glob nu funcționează regula din cauza înclinării axei terestre, care face ca o emisferă să fie îndreptată mai mult înspre Soare decât cealaltă. În luna iulie emisfera nordică primește mai multă căldură decât cea sudică (pentru că Soarele stă mai mult pe cer), atât de multă încât nu mai contează ce pierdem din cauza depărtării de sobă.

Variații

Acum să ne uităm la câteva date. Mai jos găsiți momentele când ne-am aflat la afeliu în ultimii și următorii zece ani, precum și distanța față de Soare.

După cum vedeți ziua afeliului nu este aceeași, fapt puțin surprinzător. Dacă Pământul se rotește în jurul Soarelui de ce nu se află în aceeși zi, după o rotație completă, la afeliu?

Luna este vinovată, sau mai precis, sistemul Pământ-Lună. Luna și Pământul se rotesc în jurul unui loc numit „centru comun de masă”, aflat la 4700 km depărtare de centrul Pământului. Din cauza aceasta și Pământul se rotește periodic în jurul Lunii, fenomen observabil ușor de departe. Centrul comun de masă se rotește în jurul Soarelui, împreună cu cele două obiecte, dar distanța Pământ-Soare se calculează între centrul planetei noastre și Soare. După un an poziția celor două obiecte nu va mai fi la fel și Pământul se va afla la afeliu mai devreme sau mai târziu, în funcție de geometria Luna-Pământ-centrul comun de masă. Remarcăm diferențele în zilele de producere a afeliului (și a periheliului bineînțeles).

O altă diferență apare în distanța la care se află Pământul de Soare: distanța maximă pare a varia în timp. De exemplu, anul acesta „departe de Soare” este mai aproape decât anul trecut.

Există o variație în jurul unei poziții de mijloc dar frumusețea este că poziția de mijloc variază și ea. Dacă am calcula afeliul terestru pentru o perioadă de câteva mii de ani am vedea cum acesta se tot apropie de Soare.

Aveți mai jos un grafic cu depărtarea Terra-Soare la afeliu, pentru o perioadă de 5000 de ani (între anul -2095 și 3000) din care se vede cum depărtarea la afeliu scade. Motivul este modificarea formei orbitei terestre!

Elipsa pe care se deplasează Pământul în jurul Soarelui își schimbă neîncetat forma, acum tinzând să devină rotundă. Variază cu foarte puțin, diferențele fiind observabile numai dacă lipsești un timp îndelungat din sistemul solar.

Calculele sunt precise între anii -4000 – 8000, dar există și formule pentru perioade mai lungi, două milioane de ani centrați pe anul 1850. Prin folosirea lor s-a descoperit că orbita este în proces de a deveni rotundă, undeva prin anul 30.000. Aunci diferența dintre afeliu și periheliu va fi de numai 600.000 km. Acum un milion de ani diferența era maximă, de 17.200.000 km.

Forma orbitei se modifică din cauza atracției celorlalte planete. Nu s-ar întâmpla astfel dacă Pământul ar fi singura planetă din sistemul solar.

Postul lung se datorează căldurii afeliului.