O simplă privire aruncată spre cer te face să te întrebi dacă undeva pe acolo mai există și alte stele ca Soarele.

De ce am ales Soarele? Așa… pentru că este galben și ne încălzește.

Înainte de a căuta stele ca Soarele, trebuie să determinăm câteva „calități” de-ale acestuia, pe care le vom căuta în alte stele. În primul rând putem determina temperatura Soarelui, în siguranță, de departe, fără a trimite o asistentă cu un termometru. Temperatura se găsește prin aflarea tipului de lumină pe care o emite Soarele în cea mai mare cantitate. Descompunem lumina și măsuram cât de mult se emite în fiecare zonă a spectrului electromagnetic. Dacă faci acest lucru pentru Soare, vei avea o surpiză: cea mai mare cantitate de lumină se emite în domeniul vizibli, la culoarea verde. Frumosul Soare galben, care se vede alb din spațiu, ar trebuie să fie verde!

Căutăm, așadar, stele verzi pe cer.

Pentru că multe alte stele au temperatura Soarelui, trebuie să mai găsim ceva ce-l scoate din mulțime: compoziția chimică. Și pentru că nimeni nu a adus o bucată din Soare și a studiat-o la microscop, ne mulțumim să o facem tot de la depărtare. Lumina ne ajută și aici pentru că în ea să găsesc amprentele elementelor chimie din Soare. Orice obiect incandescent își trădează compoziția prin lumina emisă, așă că puteți afla destul de ușor din ce este compus un om…

Temperatura unei stele, compoziția ei și luminozitatea intrinsecă fac parte din „clasificarea spectrală”, adică acordarea de coduri în funcție de tip. Soarele are codul G2V, adică o stea la 5778 grade Kelvin, compusă din 90% hidrogen, 8,8% heliu și câte o linguriță cu următoarele mirodenii: oxigen, carbon, neon, azot, fier, magneziu, siliciu și sulf. Atenție: G2V se citește „ge doi ve” dar înseamnă „ge doi cinci”.

Tot ce trebuie să facem este să căutam stele „ge doi ve”, prin descompunerea luminii a câtor mai mulți aștri.

Acest lucru s-a făcut în mod sistematic, primul catalog (listă de obiecte) care conține stele de pe tot cerul fiind realizat între anii 1918 și 1924. Se numește catalogul „Henry Draper” și conține 272.150 de stele, nici mai mult, nici mai puțin. Dintre acestea 19% sunt aproximativ asemănătoare cu Soarele, dar nu foarte pentru că împărțirea nu a fost foarte fină.

Un catalog puțin mai bogat, PPM South și PPM North, conține 668 stele G2 din 329.656, adică 0,002%, ceea ce dovedește că stelele verzi sunt rare. Dacă suntem puțin mai generoși și alegem stelele de tip G, găsim că 17% sunt ca Soarele.

Cineva s-a gândit cândva că ar fi bine să adune într-un catalog complet toate observațiile făcute până în prezent și a realizat o listă ce conține 557.746 stele. A durat trei ani, între 2009 și 2012, dar a meritat.

Dintre toate stelele 1536 sunt de tip solar și 10% de tip aproximativ solar.

Din decembrie 1989 până în martie 1993, satelitul artificial Hipparcos a măsurat poziția a peste două milioane de stele. Dintre acestea, aproximativ 118.000 au fost mai apropiate și s-a putut măsura distanța până la ele. Dintre stelele Hipparcos 19% sunt aproximativ ca Soarele și doar 319 ca Soarele.

Nu sunt prea multe stele ca Soarele pe cer. Dacă te gândești câte ar putea avea planete și câte dintre acestea ar putea fi ca Pământul te ia groaza.