Craterul selenar Aristarch este o operă de artă a naturii.

O minune mare, 40 km în diametru, și rotundă.

Forma perfectă a lui ne spune că s-a format recent, când un asteroid de aproximativ 4 km a căzut în forță pe Lună și lichefiat roca pe o arie mare cât două orașe București.

Materia din interiorul gropii a sărit pe margini și aiurea, depunându-se pe circumferință și ridicând nivelul înconjurător cu aproape 1000 de metri. Imaginați-vă o ploaie de picături de rocă lichidă, căzând torențial pe o circumferință de 251 de km, timp de ore întregi. Frodo nu ar fi supraviețuit.

Proiectilele încinse s-au îndepărtat pe traiectorii balistice de locul faptei, producând cratere secundare sau simple mini-dealuri acolo unde impactul a fost razant.

Interiorul gropii s-a tensionat la impactul cu uriașul bolovan, încercând să revină la normal și solidificându-se în același timp. O picătură imensă de rocă s-a ridicat din centru, căzând la loc în timp ce se răcea, formându-se muntele central, cu o înălțime de actuală de 400 de m. Ce mai, un spectacol de neuitat.

Groapa rezultată are o adâncime de aproape 3000 de m, măsurată de la margini la poalele muntelui central, numai alpiniștii fiind în stare să iasă la liman.

Groapa descrisă este un simplu crater de pe Lună. Ca ea mai sunt alte peste 2000¹, fiecare cu povestea ei frumoasă.

Explorați Luna pe site-ul misiunii LRO și căutați din când în când poze frumoase tot acolo. A, și nu uitați să vă minunați la imaginea extraordinar de detaliată a lui Aristarch.

1 – http://wvaughan.org/largelunarcraters.html