Toți ochii pe Eminescu

Este de necrezut că până în anul 2008, în plină eră spațială, una din planetele din sistemul solar era cartografiată doar pe jumătate.

Mercur pe 23 octombrie 2012. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington
Mercur pe 23 octombrie 2012. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington

Acum lucrurile stau mult mai bine, Mercur fiind cartografiată în totalitate, imagine cu imagine, de când sonda MESSENGER a devenit satelitul ei.

O dată cu imagini noi au apărut și enigme noi, specifice planetei fiind „scobiturile”.

Scobiturile sunt ceea ce indică numele, găuri în pământ, apărute mai ales în interiorul creterelor și pe versanții dealurilor din preajmă.

Întâmplarea face ca singurul (de până acum) crater cu nume românesc să conțină scobituri de mai toată frumusețea, aflate se pare în diverse stadii de evoluție, cei ce apasă butoanele sondei fiind atât de mesmerizați încât au luate multe imagini frumoase.

Și pentru că pe Mercur craterele sunt denumite după artiști bărbați, morți și de minim 50 de ani considerați importanți, cel cu nume românesc se numește… Cotabiță. Pardon: Eminescu!

Mercur: craterul Eminescu. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington
Mercur: craterul Eminescu. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington

Eminescu (craterul) are 150 de km în diametru, un munte central de toată fumuseațea și o grămadă de scobituri, în interiorul plat și pe marginile interioare.

Există scobituri sfioase, care tocmai își fac apariția, scobituri mature, adunate în grupuri și multe scobituri care s-au unit într-o imensă scobitură globală.

Dacă priviți cu atenție imaginile de pe pagină veți vedea clar că acolo unde se află o scobitură suprafața pare să fi fost dată la o parte. Nu exploziv însă, ci ușor, și aici stă cheia descifrării procesului vinovat.

Scobituri în craterul Eminescu. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington
Scobituri în craterul Eminescu. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington

Se pare că vinovat de scobirea suprafeței este gazul subteran, care printr-un fel sau altul a ieșit la suprafață, îndepărtând solul. Se bănuiește că acolo unde sunt scobiturile suprafața este compusă din gaze înghețate amestecate cu praf, care, sub acțiunea căldurii au sublimat (au trecut din stare solidă în stare gazoasă) și au împrăștiat praful.

Sau poate că sub acțiunea particulelor subatomice emise de Soare, atomii de gaz de pe planetă au fost puși în mișcare, rezultatul fiind același.

Încet, încet, misterul se risipește, dar, nu vă speriați, apare altul: de ce melanjul de gaz înghețat/praf se află doar în anumite locuri (cratere și interiorul lor)?

Până vom găsi răspunsul, toți ochii pe Eminescu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s