Vă invit să petreceți 120 de secunde în Calea Lactee. În persoană nu se poate, privind cu ochiul (liber sau prin telescop) merge, dar suntem limitați. Cel mai bine este să lăsăm o cameră digitală să fie impresionată timp de 120 de secunde.
Și mai bine ar fi ca dispozitivul nostru să fie atașat unui telescop. Cel mai bine ar fi ca telescopul nostru să fie mare. Cel mai mare…
Pentru că nouă ne place să ne mișcăm, dispozitivul ochi-creier face în așa fel încât imaginile primite pe retină să se împrospăteze rapid (de zeci de ori pe secundă). De zeci de ori pe secundă vedem o imagine nouă, ceea ce ne ajută la deplasare. Oare ai mai putea să îți prinzi prietena în brațe dacă imaginea s-ar împrospăta la fiecare 5 minute?
Sistemul este ideal dacă vrei să te miști, dar inutil la observații astronomice. O privire aruncată înspre cer beneficiază de fotonii care intră prin pupilă (cercul negru din centrul ochiului) în intervalul foarte scurt de integrare (unu/zeci de secunde).
O cameră foto (digitală sau nu) permite timpi de expunere foarte lungi, cât cuprinde… Imaginea de mai jos are un timp de expunere de 120 de secunde (două minute).
De aceea imaginile arată diferit în poze față de atunci când privești direct (dar nu de asta actrițele arată mai bine în poze decât în realitate) și mulți se plâng că nebuloasa cutare se vedea mai bine pe site-ul lui Hubble.
Contează bineînțeles și telescopul: cu cât obiectivul este mai mare, cu atât va capta mai multă lumină. Imaginea de mai jos este făcută prin telescopul Subaru, de 8,2 m în diametru, aflat în Hawaii.
Frumusețea pozei stă în faptul că subiectul este Calea Lactee. Calea Lactee fiind dâra luminoasă aflată mai mereu cer, vizibilă numai din afara orașelor. Unii cred că este un simpu nor, alți că este constituită din gaz și praf, dar mulți știu că de fapt acolo sunt stele. Stele care nu se pot vedea separat și vedem lumina lor combinată (ca nocturna unui stadion văzută de departe ca o lumină pătrată și de aproape ca multe becuri unul lângă altul).
Câte stele sunt în Calea Lactee? Păi numai în imaginea de aici găsim 23.903 (dacă nu mă credeți numărați-le). Am pus un program să le numere și a găsit numai puțin de 23.903 stele, de fapt sori, dintre care, conform cataloagelor stelare, aproximativ 20% sunt ca Soarele.
Priviți cu atenție imaginea de mai sus: se văd stele lângă stele, stele prin stele, stele contra stele, multe, multe… stele. Iar ce vedeți acolo ocupă doar a mică parte de cer, un câmp de numai 10 minute de arc (a șasea parte dintr-un grad). Este o regiune mică dacă vă gândiți că de la orizont până la zenit (deasupra capului) sunt 90 de grade.
Este greu să estimezi numărul de stele din Calea Lactee, numărul actual fiind între 200 și 400 de miliarde. În imaginea de mai sus vedem doar 23.903!
Cu același subiect
Șonka Adrian - Astronomie 