Doi dintre sateliții lui Pluto sunt mândrii posesori ai unor nume: din P4 și P5 au devenit Kerberos și Styx.

Numele au fost alese dintr-o listă mai lungă, prin vot de către oricine a avut chef să voteze. Numele propuse au fost: Acheron, Alecto, Cerberus, Erebus, Elysium, Eurydice, Hecate, Hercules, Hypnos, Lethe, Melinoe, Obol, Orpheus, Orthrus, Persephone, Sisyphus, Styx, Tantalus, Tartarus, Thanatos, Vulcan.
Podiumul a fost ocupat de Vulcan (locul I), Styx (locul II) și Cerberus. Uniunea Astronomică Internațională a ales Styx și Kerberos.
Vulcan nu a putut fi folosi pentru că nu are legătură cu Pluto, una din regulile de baza pentru numele date în sistemul solar fiind să se respecte mitologia locului. O altă regulă este să nu se folosească nume deja folosite, iar Vulcan este numele ipoteticei planete dintre Mercur și Soare (niciodată descoperită). Chiar și numele de Cerberus a avut probleme, existând un asteroid denumit așa. Artificiul folosit a constat în schimarea notației din Cerberos în Kerberos (de fapt numele grecesc al zeului).

Putem vorbi încă din 2005 de un adevărat „sistem” la Pluto: avem două obiecte mari Pluto și Charon care se atrag reciproc, învârtindu-se în jurul centrului comun de masă. În afară lor există alte patru corpuri, două cu mărimea de aproximativ 100 de km și două mai mici de 10-20 km mărime. Cele patru corpuri mici se rotesc în jurul centrului comun de masă al sistemului Pluto-Charon și nu în jurul lui Pluto, cele două obiecte fiind considerate o planetă dublă.

Apare din ce în ce mai des ideea că sistemul Pluto and Co. s-a forma în urma unei colizuni a două obiecte mai mari, rezultând un sistem bogat în obiecte mici, dintre care s-au descoperit doar patru.
Mai sunt doar doi ani până când sonda New Horizons ajunge acolo așa că încercați să rămâneți în viață.