Roiul stelar solar

Vă place ce vedeți mai jos?

Roiul stelar NGC 3603 aflat la aproximativ 20.000 de ani lumină depărtare. Foto: NASA, ESA, and the Hubble Heritage (STScI/AURA)-ESA/Hubble Collaboration
Roiul stelar NGC 3603 aflat la aproximativ 20.000 de ani lumină depărtare. Foto: NASA, ESA, and the Hubble Heritage (STScI/AURA)-ESA/Hubble Collaboration

Este un roi stelar, adică multe stele aflate la aceeași distanță de noi, care se mișcă împreună prin spațiu. Sunt stele care s-au format din același nor de hidrogen și încă se află atât de aproape una de alta încât fiecare simte forța de atracție a celorlalte.

Acum priviți iar în jos. Vă place? Este Soarele, o simplă stea. Este evident faptul că Soarele nu face parte dintr-un roi stelar, fiind singur pe o rază de 4 ani lumină.

Soarele și stelele vecine. Captură de ecran  din Celestia
Soarele și stelele vecine. Captură de ecran din Celestia

Putem oare trage concluzia că Soarele nu face parte dintr-un roi stelar? Aparent nu, pentru că ceea ce contează este și vârsta stelelor.

Când vedem un roi stelar vedem stele tinere care se deplasează împreună prin spațiu, rotindu-se în grup în jurul nucleului galactic. Stelele se atrag una pe alta dar nu au viteze și direcții de deplasare identice, ci puțin diferite. În primele zeci de milioane de ani nu contează (sau în primele sute de milioane în cazul roiurilor compacte și bogate) dar diferența se simte în timp. Pentru că fiecare stea are de fapt viteza și direcția ei de deplasare, după mai mult timp (cel mult o rotație în jurul nucleului galactic) roiul se dispersează. Fiecare stea o ia pe drumul ei și după un timp roiul nu mai există.

Soarele are vârsta de aproape cinci miliarde de ani și chiar dacă s-ar fi născut într-un roi stelar acum nu s-ar mai afla lângă nici una dintre stelele surori. Dar oare putem afla dacă Soarele s-a aflat la început într-un roi stelar? Se pare că da, prin studiul compoziției meteoriților.

Aceste mici pietricele care supraviețuiesc trecerii prin atmosfera trestră au o anumită compoziție, iar compoziția este cheia. Dacă un meteorit provine de pe o planetă, va avea compozitia planetei (cea de la suprafață). Dacă meteoritul vine de pe un asteroid sau nu are un obiect sursă, va avea compoziția materiei din care s-a format sistemul solar. Studiezi compoziția meteoriților și vezi din ce era formată supa de materie din care au luat naștere planetele.

Eh, meteoriții conțin diferente elemente chimice, printre care și 60Fe și 26Al (izotopi ai Fe și Al = element chimic puțin modificat). Foarte frumos, numai că de obicei 60Fe se produce în interiorul stelelor care au sfârșit ca supernove, în special în stelele cu masa de 25 mase solare. Prezența „fierului șaizeci” în materia din care s-au format planetele ne spune că destul de aproape de Soare o stea cu masa respectivă a devenit supernovă și a poluat nebuloasa solară.

Un meteorit de genul celor care conțin Fier 60. Sursa imaginii: http://www.meteorites.com.au/collection/chondrites.html
Un meteorit de genul celor care conțin Fier 60. Sursa imaginii: http://www.meteorites.com.au/collection/chondrites.html

Ghiciți unde se întâlnesc stelele cu asemenea masă? Exact: în roiurile stelare. Și pentru că stelele de acest calibru sunt foarte rare, trebuie ca roiul să conțină multe stele normale pentru ca statistic să găsim și una de acest fel. Un roi stelar cu minim 4000 de stele  aproape sigur conține și o stea de 25 de mase solare, așa că Soarele pare să-și fi petrecut adolescența într-un asemenea loc.

Soarele ar fi trebuit să se afle la maxim 6 ani lumină de supernovă ca „suflul exploziei” să ajungă la el, așa că putem spune că am avut noroc.

Mai sunt și alte indicii. Obiectele din sistemul solar se termină brusc la o depărtare de 30-40 de ori distanța Pământ-Soare, dar în mod normal ar fi trebuie să se termine progresiv la o depărtare mai mare. Acest lucru se poate explica prin faptul că în preajma Soarelui s-au aflat alte stele, care cu forța lor de atracție au distrus marginea exterioară a discului de materie din care s-au format planetele. Mai mult, unele obiecte foarte îndepărtate au orbite foarte alungite, alt semn că materia din care s-au format a fost perturbată gravitațional.

Am reușit să aflăm că Soarele s-a format într-un roi stelar, împreună cu alte câteva mii de stele. În primele câteva milioane de ani densitatea stelară era între 10 și 100 de stele (de masă asemănătoare cu cea a Soarelui) în 3,26 ani lumină cubici și că cel puțin una dintre stelele surori a distrus partea exterioară a discului de materie din care s-au format planetele.

Roiul stelar solar s-a dispersat în câteva zeci de milioane de ani, rămânând în zona noastră doar o stea cu o planetă de pe care ființe înzestrate cu rațiune încearcă să-i descifreze istoria.

Mai multe despre subiect:

5 comments

  1. Nu stiu de ce? Nu stiu cum?
    Dar imi place foarte mult sa citesc ce scrii … Asa. Pur si simplu.

    Carl Sagan e de vina 🙂
    El m-a atras spre astronomie 🙂

    Multumesc Carl!
    Multumesc Adrian!

    Craciun fericit! 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s