Se pare că s-a descoperit o planetă asemănătoare ca mărime cu Pământul, poziționată destul de bine față de steaua ei.

 

Iată ce știm până în prezent despre sistemul Kepler-186. Și ce nu știm.

Ce știm și este bine

1. Știm că planeta are o mărime asemănătoare cu a Pământului și am aflat acest lucru pentru că periodic mănâncă din lumina stelei ei. De pe Pământ vedem o stea care scade periodic în strălucire, semn că un corp trece prin fața ei. De fapt știm că alte patru corpuri se află în sistem, probabil alte patru planete, deci avem de-a face cu un sistem solar în toată regula.

2. Planeta este cu 10% mai mare în diametru decât Pământul.

3. Planeta se află la o distanță potrivită de steaua ei, astfel încât dacă ar fi telurică, dacă ar avea atmosferă și dacă ar avea apă la suprafață, aceasta ar putea exista în stare lichidă. Această zonă, denumită „zona de optim” se află în jurul oricărei stele și este determinată prin calcul numai dacă se cunoaște luminozitatea și masa stelei.

4. Știm foarte precis că steaua are planete pentru că a fost observată și cu alte telescoape, care nu au descoperit stele proiectate pe aceeași rază vizuală care ar putea induce un semnal fals.

 Ce știm și nu este bine

1. Știm că steaua planetei  Kepler-186f este o stea pitică roșie, adica mai mică, mai rece și, implicit, mai puțin luminoasă decât Soarele. Acest lucru înseamnă că în zona de optim destul de apropiată de stea, ceea ce poate duce la o blocare gravitațională a stelei a.î. să arate aceeași față acesteia. Și la fel cum pentru un rezultat bun hamburgerul nu trebuie să stea doar cu o parte înspre foc, nici atmosferele nu trebuie prăjite.

2. Știm că planeta se află foarte aproape de stea, ca Mercur față de Soare.

3. Știm că dacă de afli prea aproape de stea vei fi supus toanelor acesteia (și se știe că piticele roșii suferă erupții puternice). În acest caz, îți trebuie o atmosferă „rezistentă” la evaporare, adică una mai groasă decât a Pământului. O atmosferă groasă înseamnă însă presiune atmosferică mare și o evoluție a vieții diferită de ce avem pe Terra.

4. Mai știm că atmosferele de acest gen sunt greu de produs…

Ce nu știm

1. Nu știm masa stelei și nu îi putem calcula densitatea.

2. Nu știm dacă avem de-a face cu o planetă telurică provenită prin evaporarea uneia joviene sau una „pură” așa cum este Pământul.

3. Nu știm dacă planeta are atmosferă.

În concluzie nu știm sigur că avem un nou Pământ, dar datele ne indică o planetă cu suprafață solidă poziționată unde trebuie față de steaua ei.

Dezavantajul posibilei civilizații este că la televizorul lor se prind programele noastre de acum 500 de ani.

Surse:

Gemini Observatory and W.M. Keck Observatory Joint Press Release – http://www.gemini.edu/node/12197

Stire NASA: http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-119