Am observat cometa Catalina în trei dimineți, 23, 28 decembrie și 1 ianuarie (da, de Revelion). De fiecare dată am folosit telescopul de 0,5 m în diametru, al Institutului Astronomic al Academiei Române, dotat cu o cameră CCD performantă, dar cu un câmp vizual foarte mic: 16×11 arcmin.

Un câmp vizual mic nu permite decât observarea zonei centrale a cometei, care conține pseudo-nucleul, coama și începutul de cozi. În dreapta sus se vede coada ionică (din atomi de gaz care emit lumină), punctul sau pata albă este pseudo-nucleul, iar zona mai strălucitoare din jurul acestuia este coama, cu începutul cozii de praf în partea de jos (vizibilă mai bine în imaginea de pe 23 decembrie).

După cum vedeți cometa are mai multe cozi ionice, toate compuse din atomi (de obicei monoxid de carbon și cianuri) care sunt puși în mișcare de câmpul magnetic al vântului solar. În același timp materialul din vântul solar „ionizeaza” atomii din coama cometei, făcându-i să emită lumină de obicei de culoare albastră.

Cometa Catalina rămâne pe cer, vizibilă în a doua parte a nopții, deplasându-se dinspre Bootes înspre Ursa Major. Nu se poate vedea cu ochiul liber, dar se vede prin binoclu sau telescop.

Pe 15 ianuarie se va putea găsi foarte ușor, la stânga stelei Alkaid din oiștea Carului Mare (o parte din constelația Ursa Major).

În ultimele zile cometa a fost observată și de Maximilian Teodorescu, Cătălin Timoșca, Vlad Dumitrescu și Lucian Hudin. Două dintre linkurile de mai sus duc pe Facebook.