Este destul de ușor să vezi cum se rotește Jupiter în jurul axei proprii, având în vedere durata mică a rotației planetei de numai 9,9 ore. Priviți de exemplu mai jos, cât de mult s-a rotit în numai 5 minute.

Multe se întâmplă în animația de mai sus, pentru că multe se întâmplă pe Jupiter: ochiul mare portocaliu este un anticiclon denumit „Marea Pată Roșie”; discul negru este umbra unui satelit care se vede și el la dreapta umbrei sub Pata Roșie; satelitul are două pete mai întunecate la poli sau, dacă vreți, o bandă ecuatorială albă, semn că este Io; deasupra petei roșii se văd patru+patru ovaluri albe, care sunt alte furtuni în atmosferă; tot Pata Roșie este urmată din dreapta de multe zone albe, turbulențe în atmosferă. Așa stau treburile pe Jupiter.

Dacă nu v-au plăcut descrierile de mai sus închideți pagina. Dacă da…. mai am câteva animații animații mai jos, în care veți descoperi un detaliu în imaginea de mai sus pe care nu îl observați.

Orice sesiune de imagini la Jupiter cu durata mai mare de 30 de minute (0,5 ore) îți va arăta că planeta s-a mișcat, existând chiar și o limită de observație: nu poți să o filmezi (și să faci o medie a imaginilor) mai mult de 1 minut (durata maximă scade dacă mărimea telescopului crește). Așa stau treburile pe Jupiter.

Mai jos găsiți câteva gif-uri animate, cu imagini luate de-a lungul câtorva serii de observații, care ne arată cum se rotește planeta. Jupiter se rotește normal, nu e nimic deosebit în asta, dar detaliile din atmosferă se disting mai ușor.

——–
1

Din câte nu imi amintesc eu, seara de 3 octombrie 2011 a fost una banală pe Pământ. Pe Jupiter însă, văzut de la noi, se proiecta chiar pe Marea Pată Roșie umbra satelitului Europa (satelitul se vedea și el la marginea discului).

——–
2

Planetele arată diferit când sunt observate prin filtre colorate. Filtrele de culoare roșie măresc constrastul detaliilor de culoare albastră, iar cele albastre detaliile de culoare roșie. Pentru a vă arata cum se vede planeta în filtrele roșu, verde și albastru, am separat canalele de culoare din imaginile obținute în seara de 3 octombrie. Iată ce a ieșit:

Tot ce e de culoare roșie se vede mai bine în filtrul albastru (B): benzile, Pata Roșie și zonele mai întunecate, denumite „barje”. Diferența este foarte mare între R (roșu) și albastru, toate detaliile vizibile în roșu fiind nori de înaltă altitudine.

——–
3

O altă zi, o altă umbră. A satelitului Io, dar vizibilă sub un asemenea unghi încât se afla aparent în aceeași direcție cu satelitul. Vedeți cumva chiar în dreapta satelitului Marea Pată Roșie? Felicitări.

——–
4

Același an, o altă seară. Europa își lăsă umbra pe norii jovieni iar în scenă intră „Red Spot Jr.”, o mini pată roșie. Red Spot Jr., denumit mai romantic „Ovalul BA” a apărut prin ciocnirea a două uragane albe în 2000, în 2006 devenind portocalie. În imaginea de mai jos această formațiune se afla pe Jupiter cam pe unde este Noua Zeelandă pe Pământ. Nu știu de ce l-am mentionat pe Red Jr. dar presimt că veți mai auzi de el. Așa stau treburile pe Jupiter.

——–
5

După câteva animații în care Pata Roșie s-a văzut doar într-o margine, acum începe aproape de centrul discului, dispărând sfioasă din cauza rotației. Avem aproape o oră de observații, timp în care planeta s-a rotit în proporție de 10%. Priviți acum în stânga sus față de pată, unde se află o altă pată roșie, chiar Red Jr.! Acesta s-a deplasat prin atmosferă ajungând acum la alte coordonate, dacă ar fi pe Pământ pe undeva în oceanul Pacific unde nu se află nicio insulă (165 grade longitudine vestică, 34 grade latitudine sudică).

Puțin mai târziu pe discul planetei apare umbra unui satelit dar și satelitul. Așa stau treburile pe Jupiter. Priviți mai jos cum arată filmul de mai jos din perspectiva umbrei.

——–
6

Trei decembrie două mii doisprezece, o zi stiută în calendar ca ziua în care s-a văzut emisfera plictisitoare a lui Jupiter. Trecem mai departe.

——–
7

Anul 2013 vine cu o animație plină de detalii. Nu numai Jupiter se mișcă ci și doi dintre sateliții săi, Ganymede și Europa. Vi se pare că unul din sateliți este mai mare decât celălalt? Dacă da, vedeți bine. Satelitul mai mare este Ganymede, de aproape două ori mai mare decât cel alăturat, Europa.

Mai avem două detalii în animație. Primul ar fi marginea din dreapta sus a planetei, care este difuză. Observăm de fapt faza planetei, locul unde răsare Soarele. Așa stau treburile pe Jupiter.

Celălalt detaliu este cea mai mare pată roșie care se vede pe nori, Red Spot Jr. În anul ce a trecut micul uragan s-a deplasat continuu printre nori, ajungând acum cam în estul oceanului Pacific, sudul insulei Hanga Roa, dacă ar fi fost pe Pământ desigur.

——–
8

În această serie de imagini, luată pe 22 octombrie 2013, îl vedem pe Io care iese din spatele discului jupiterian. Și dacă nu vă plac sutele de detalii care se văd pe nori, putem trece mai departe.

——–
9

În cazul în care încă nu știți cum se numește pata aceea din dreapta sus, vă ajut eu: este o pată mare, roșie… Trecem mai departe.

——–
10

La numai trei zile după imaginile de mai sus am prins zona aflată la dreapta petei roșii. Dacă veți compara poziția celor patru pete albe aliniate, situate deasupra petei roșii, cu poziția lor din animația numărul 5, veți vedea că s-au mișcat.

——–
11

Această animație este cu nordul în sus, total invers față de cum se prezintă observațiile planetare. Banda ecuatorială sudică este dunga roșiatică cea mai groasă (cea de jos), iar pe ea se văd câteva pete rotunde, două albe și una portocalie cu margini mai întunecate. Se mai văd căteva pete albe mai mici în partea de sus a discului, o regiune cunoscută ca „zona polară de nord”. La marginea de jos a acestei zona se vede o dungă mai întunecată, o „barja”, adică o gaură în nor.

 

Mica pată roșie este Red Jr., care se află fix sub o pată albă. Dacă vă uitați la imaginea 7, veți vedea că doar cu 24 de zile în urmă, Red. Jr. se afla în altă poziție față de pata albă. Așa stau lucrurile pe Jupiter.

——–
12

Acesta este momentul când inexistenții extratereștrii jupiterieni aflați pe anumiți nori ar fi putut vedea cum satelitul Ganymede ar fi trecut prin dreptul Soarelui. Aparent satelitul ar fi fost de aproape trei ori mai mare decât Soarele și ar fi lăsat o umbră imensă pe nori.

Umbra s-a văzut și de pe Pământ, alungindu-se pe măsură se apropia de marginea discului jovian.

——–
13

Ce vedem noi pe această animație cu ghinion? Chiar deasupra, la dreapta, pe Red Jr. care iar s-a deplasat printre nori (nu mai este sub ovalul mic și alb). Așa merg treburile pe Jupiter. În plus, între celelalte două ovaluri albe a apărut unul nou, o dereglare a forței.

Un alt detaliu interesant: pe banda de sub ecuator, aproape de mijloc, se vede un nor mai alb, care se ridică deasupra celor mai roșii. De obicei norii albi sunt nori înalți, compuși din cristale de amoniac. Ca aburul de deasupra unui coctail.

——–
14

De aici în jos imaginile devin mai bune. În banda roșiatică de deasupra ecuatorului se văd mici nori mai albi, detalii de câteva sute de km mărime. Țara noastră ar încăpea în cel mai mic punct alb pe care îl vedeți în banda roșie, dar la fel ar încăpea și alte țări. Încă un motiv pentru care românii nu sunt speciali.

Chiar și în zona ecuatorială nordică se văd tot felul de detalii, iar banda subțire de mai sus este și ea separată în mai multe zone colorate mai intens sau nu. A fost atunci o seară bună pentru Jupiter, sper că și pentru voi.

——–
15

Avem multă acțiune în animația de mai jos: Marea Pată roșie la meridian, însoțită de turbulențe atmosferice în dreapta; chiar deasupra ei se încălzesc patru ovaluri albe măricele, cu altele patru mai mici alături; o bucată mare de nor mai alb se află în fața Petei Roșii, iar rapid pe disc, o umbră și satelitul care o lasă aleargă spre banca de rezerve.

La o privire mai atentă putem distinge imperfecțiuni pe Marea Pată Roșie, cum ar fi o pată mai închisă la culoare chiar în centru. Putem denumi acest loc „ochiul uraganului” sau „acnee joviană”.

Efectul de adâncime este garantat tuturor spectatorilor printr-o animație în care locul central este satelitul Io. Pe acesta se văd la poli două zone mai roșiatice, observate de sute de ani prin telescop. Nimeni nu este ce pare în această etapă a campionatului nostru. Nu e așa că vi se pare că umbra se mărește spre marginea discului? Și mie.

——–
16

După agitația de la numărul 15 nu am avut ce comenta la animația de mai jos, așa că am dat-o pe repede.

 

Și da, nu mai întrebați: Soarele răsare de 2,4 ori mai repede pe Jupiter!