În mai-iunie 2016, Marte se află în cea mai favorabilă poziție pe orbită pentru a fi observată de pe Pământ.

Depărtarea dintre cele două planete este minimă (pentru perioada aceasta), discul aparent al planetei fiind mai mare decât de obicei. Întindeți mâna, ridicați degetul mic și priviți unghia cu un ochi. Acum scoateți unghia și taiați-o în 200 de bucați. Ridicați o bucată, întindeți mâna și priviți-o cu un ochi. Mărimea lui Marte este egală cu grosimea fragmentului de unghie.

Chiar și așa, planeta s-ar vedea foarte bine… dacă nu ar fi foarte jos pe cer. Nu contează doar mărimea planetei, ci și cât de gros este stratul de aer prin care o privești. V-ați prins deja: cu cât este mai gros, cu atât planeta se vede mai prost. Cel mai bine ar fi ca obiectul să fie situat deasupra capului, însă din România planetele nu pot ajunge acolo.

Dacă vrei să vezi planeta în cele mai bune condiții, trebuie să aștepți momentul când se află cel mai sus pe cer, momentul acesta fiind de fapt un interval de două ore (în 2016), când se află de patru ori mai jos față de orizont decât locul de pe cer situat deasupra capului (adică de patru  ori mai rău decât bine).

Un om normal ar face observații în modul următor: se duce la observațiicu două-trei ore înainte și scoate  telescopul afară ca să se răcească (scapi de aerul cald in el). Așteaptă ca Marte să se ridice și când se află cel mai sus pe cer (la meridian) îndreaptă instrumentul înspre el și captează cât de multe imagini poate. Se pot capta imagini multe cu o webcamera pentru astronomic (între 30 și 60 pe secundă pentru că la mai multe scade strălucirea planetei). Nu trebuie făcute filme prea lungi pentru că planeta se mai și rotește, detaliile de pe margini devenind neclare.

După ce se captează filme multe, treci la calculator și începi alegerea 90% automată a celor mai bune cadre. Cele mai bune catre se suprapun și rezultatul se îmbunătățește (100% automat), obținându-se astfel un cadru bun pentru fiecare film făcut.

La mine o noapte de observații înseamnă două ore de luat imagini și 5-6 de procesat/prelucrat. De obicei starea cerului este de la mediocru în jos, dar de câteva ori pe lună ies și imagini bune.

Am observat planeta începând cu 6 mai 2016 și continui observațiile până când se va afla prea aproape de Soare pentru a fi văzută de pe Terra. Nu am încă imagini finale din toate serile de observații, dar câte ceva pot să arăt.

Un prim exemplu este primul film, în care am făcut un colaj din cele mai bune filme din serile lunii mai. Se vede ușor că de la film la film o altă parte a planetă se poate vedea. Practic Marte se rotește în jurul axei în 24 de ore și 36 de minute și dacă te uiți zilnic, la aceeași oră, la planetă, vei vedea aproape aceeași parte. Din câteva în câteva zile suprafața emisfera vizibilă este diferită, iar într-o lună poți vedea toată planeta.

O altă seară mai bună de observații a fost cea de 5 spre 6 iunie. Filmul de mai jos a fost luat prin același telescop ca și cele de mai sus, însă distanța focală a fost dublată cu o lentilă (barlow) și de asta planeta pare mai mare.

 

Iată și o imagine prelucrată.

Urmează alte imagini, precum cea de mai jos, făcută la începutul lunii mai.

În țara noastă sunt câțiva oameni care observă planeta, iar dintre aceștia, unii iau și imagini. Găsiți rezultatele lor pe forum-ul Astronomy.ro.

Marte mai rămâne pe cer câteva luni, următoarele două fiind cele în care diametrul său aparent este destul de mare pentru a se putea vedea detalii.

Zâmbiți: peste doi ani vom avea o altă opoziție, mult mai proastă ca înălțime deasupra orizontului.