Ne-o amintim toți pe New Horizons ca pe sonda care, acum un an, a vizitat un obiect pe nume „Pluto”, un fel de planetă.

Însă cu opt ani înainte, mica sondă a făcut cunoștință cu o planetă adevărată: Jupiter.

Pe 28 februarie 2007, într-o miercuri pe Pământ, sonda spațială New Horizons a trecut la numai 3 milioane de km de cea mai mare planetă din sistemul solar. Sonda a trecut, dar imaginile au rămas. În arhiva NASA de imagini luate de sondele spațiale, găsim o colecție de o mie și ceva de fotografii luate în timpul apropierii, unele încă neegalate ca detalii sau ca încadrare.

Începem să ne desfătăm ochii cu o animație făcută din imagini luate înainte de apropierea minimă de planetă, între 8 și 24 ianuarie. Mărimea lui Jupiter se modifică pentru că în intervalul 8-24 ianuarie, sonda s-a apropiat de 81 la 57 de milioane de km. Pe disc apar uneori puncte negre, care sunt de fapt umbrele sateliților mari. Deseori în imagini apare un oval mare, anticiclonul botezat „Marea Pată Roșie”. Nu e ciudat, oamenii botează și uraganele de pe Pământ.

Cele mai frumoase imagini sunt cele „full disk”, adică cele în care se vede toată planeta. Problema este că dacă esti prea aproape de planetă, o vei vedea doar parțial, cu atât mai puțin cu cât ești mai aproape. Imaginea de mai jos este compusă din patru imagini separate, care combinate ne arată toată planeta. Și ce planetă!

În atmosfera joviană închis la culoare înseamnă „mai cald”, iar deschis, „mai rece”. Zonele întunecate sunt locuri unde norii de mare altitudine nu există și vedem mai jos în atemosferă. În stânga jos se vede un oval mare, „Marea Pată Roșie”, care tocmai răsare. Sub ea în dreapta se văd alte ovale mici, plus unul mai mare în dreapta jos. Toate sunt uragane situate pe „aleea perlelor”.

Iată mai jos, geometria imaginii (poziția sondei, a planetei și unghiul sub care s-a luat imaginea de mai sus).

Pe 28 februarie sonda se afla mai aproape de planetă, iar detaliile vizibile în atmosferă erau de numai 50 de km. Fiecare punct pe care îl vedeți în imaginea de mai jos este de fapt cât  două orașe București.

Iată și geometria imaginii.

Termin această îșiruire de imagini vechi cu două animații în care se văd valuri pe nori. Atunci când plafonul de nori întâlnește un obstacol pot apărea oscilații care dau naștere unor valuri pe nori. Pe Pământ „obstacol” înseamnă munte, dar pe Jupiter nu sunt munți. Probabil că diferențele enorme de presiune între straturile diferite de nori produc valuri, cert fiind faptul că valurile au fost fotografiate. Iate o animație cu o zonă din partea ecuatorială.

Jupiter este o planetă lipsită de răutatea oamenilor. Acolo pericolele nu au ochi.