Saturn are două feluri de sateliți: interesanți și …. foarte interesanți.

Sateliții interesanți sunt cei care se rotesc în jurul planetei, iar ceilalți sunt cei care se rotesc în jurul planetei, prin golurile din inele.

Când un satelit se mișcă prin inelele planetei, se întâmplă același lucru ca atunci când un copil aleargă prin raionul cu sticle. „Inexplicabil”, sticlele se desprind din rafturi și cad în urma acestuia.

Inelele lui Saturn nu sunt constituite din sticle scumpe de vin (sau din conserve la borcan), iar sateliții nu le ating cu mâna în timp ce aleargă fără control.

Sateliții care se rotesc printre inele, antrenează cu forța lor de atracție bulgării de gheață din inel. Deseori însă, orbita satelitului are zone mai înalte și mai joase față de planul inelelor și materia din acestea este adusă mai sus sau mai jos. Apar astfel unde în inel, valuri constituite din particule de gheată.

Asta vedem în imaginea de mai jos. Satelitul, marginea interioară a inelelor și o undă de particule din inel. Satelitul Daphnis, sau cum îmi place mie să îl alint, „Saturn 35”, pune în mișcare în plan vertical, materia din inele.

Undele în inelul lui Saturn au fost obsrvate încă din 2004 și mai mulți sateliți le produc. Daphnis are locul lui, în „golul lui Keeler”. Daphnis are 8 km pe latura mare, iar golul din inel în care se află, are 42 de km.

Imaginea de mai sus a fost luată pe pe 16 ianuarie 2017, de o simplă sondă spațială care nu mai are mult de trăit. Pe 16 ianuarie, la ora 15:08 (ora României), Daphnis păstorea inelul. Voi ce făceați?