Cum se numește o bucată de gheață de două mii de miliarde de tone, aflată lângă Saturn?

Janus

Janus este un satelit de-al lui Saturn, nu printre cei mai mari (cam de 200 de km pe axa cea mai lungă). O fi el mic, dar este interesant.

De exemplu: Janus este constituit din multe bucăți de gheață lipite și ținute de gravitație, cu multe spații libere între ele. Știm acest lucru din faptul că vedem că suprafața este din apă înghețată, însă densitatea este mai mică decât a apei în stare solidă.

Puteți să vă întrebați de unde se știe că avem de-a face cu apă înghețată și nu cu altceva înghețat. Răspunsul ar fi: știm asta pentru că satelitul reflectă lumina Soarelui precum apa înghețată. Scurt și la obiect.

Satelitul este acoperit de cratere, cel mai mare având 30 de km. Nu e un crater mare, comparat cu ce găsim pe alte obiecte, însă față de mărimea lui Janus, este uriaș. E ca și cum un om cu înălțimea de 1,8 m ar avea o bubă de 27 de cm.

Saturn mai are sateliți din gheață, mici și mari, însă Janus este diferit prin orbita pe care o are.

Un alt satelit are o orbită foarte asemănătoare cu Janus, aflată la aproximativ aceeași depărtare de Saturn, însă puțin mai aproape. Satelitul în cauză se numește Epimetheus și pentru că este mai apropiat de Saturn, se mișcă mai repede decât Janus.

La fiecare patru ani, dansul orbital face ca cei doi sateliți să se apropie unul de altul, Epimetheus prinzându-l din urmă pe Janus. În acel moment, Janus încetinește și se apropie un pic de Saturn, iar Epimetheus accelerează și se îndepărtează, fiecare trecând pe orbita celuilalt.

Acum Janus este mai aproape de Saturn și se mișcă mai repede decât Epimetheus, însă după alți patru ani se produce din nou schimbul de orbită.

Schimb de orbite, cratere prea mari față de corpul său, gol pe dinăuntru și plin de gheață. Janus nu ar avea succes nici măcar în cluburile din Regie.