Din toate obiectele luminoase din animația de mai jos ne interesează doar două: pata mare și strălucitoare din centru și punctul mișcător din dreapta ei.

Steaua mare

Steaua se numește „eta” și, pentru că stelele strălucitoare poartă și numele cartierului în care locuiesc, o mai numim și „Geminorum”, adică „eta din Gemini.

Se află departe de noi (380 ani lumină) și este mare (150x mărimea Soarelui), drept pentru care se vede bine în imaginile luate cu expunere de 60 de secunde. Iat-o de mai aproape:

Steaua pâlpâie pentru că anumite imagini sunt luate în condiții de nori subțiri pe parcursul a celor 4 ore de observații, iar dungile care ies din ea sunt date de optica telescopului.

Asteroidul mic

Nimic interesant aici (dacă un astru de 150 de ori mai mare decât Soarele nu e interesant…) însă privește în dreapta stelei, nu foarte departe de ea.

Vei vedea o steluță mai puțin strălucitoare care se mișcă de jos în sus. Știu, se văd mai multe steluțe care se mică de la stânga la dreapta dar acela sunt de fapt zgomot de-al camerei (pixeli albi).

Steaua care ne interesează pe noi, astrul cea care se mișcă de jos în sus nu este o stea ci un asteroid, o piatră de 5,9 km mărime. Este asteroidul numărul 6206, care se află la doar 259 de milioane de km de noi la momentul observației. Ca să comparăm cu steaua nu trebuie decât să facem o transformare: kilometri în ani lumină. Lumina de la asteroid la noi făcea 14,4 ore.

Comparația între ele

De la stea făcea 380 de ani iar de la asteroid 14,4 ore. Chiar dacă asteroidul este de de 3.328.800 de ori mai aproape de noi decât steaua, pentru că este și de 36 de milioane de ori mai mic de abia se vede. În plus, steaua emite lumină iar asteroidul o reflectă, absorbind o mare parte din ea.

De aici morala: ceva mic și aproape se vede mai prost decât ceva mare și departe. De aia vedem stele pe cer și nu asteroizi.