Cineva trebuie să o facă și pe asta și o să fiu eu cel care strică distracția.

Astronomia este o știință în care poți avea ceva cu numele tău pe cer. Pentru asta trebuie fie să muncești foarte mult sau să fii norocos să ai acces la un telescop mai mare decât al celorlalți. Este clar deja că în țara noastră, din cauza lipsei telescoapelor, trebuie să muncești mult pentru a pune un nume pe cer. Dar, în același timp trebuie respecți niște reguli, reglementări.

De fapt, din cauza telescoapelor mici și a cerului prost trebuie să muncești mult ca să faci astronomice.

Datul numelor pe cer este reglementat de Uniunea Astronomică Internațională, comisia… nume. Acolo se scrie clar ca doar stelele care au nume date în antichitate, intrate în uzul astronomilor de sute de ani, pot fi strigate la masă pe numele mici.

Dacă stelele variabile se văd cu ochiul liber și au primit nume în trecut, astronomii le pot spune pe nume. Exemple: Mira, Algol și alte cateva, foarte puține.

Stele variabile?

Sunt stele ale căror strălucire variază, mai mult sau mai puțin, după caz. Cu un telescop pus într-un loc bun de observații poți detecta variații foarte mici de strălucire și poți descoperi multe stele variabile, trebuie să știi să faci și să ai chef de muncă, așa cum au avut cei la câteva observatoare astronomice din Ro.

Stele variabile descoperite de români

Avem în țară oameni care au muncit mult în domeniul observării stelelor variabile și au descoperit asemenea obiecte. Este vorba de cei la Galați, Bârlad dar și un astronom amator pe nume Andrei-Marian Stoian.

Ca să descoperi o stea variabilă trebuie să faci următoarele (pare simplu dar nu e):

• să observi o zonă de cer, de preferință una care are cât mai multe;
• în acest caz „să observi” înseamnă să iei imagini cât mai mult timp cu acea zonă de cer;
• imaginile trebuie să aibă o expunere destul de scurtă, secunde sau zeci de secunde;
• apoi măsori strălucirea tuturor stelelor din câmp și vezi care variază;
• verifici care sunt cunoscute, care nu, și așa ai descoperit o stea variabilă.

Apoi trebuie să contactezi specialiștii care se ocupă cu așa ceva, cei mai cunoscuți fiind American Association of Variable Star Observers (AAVSO), britanicii de la British Astronomical Association și francezii de la Association Française des Observateurs d’Étoiles Variables . De obicei sunt contactați cei de la AAVSO care au și o listă de stele variabile în care sunt trecute și stelele nou descoperite, listă denumită Variable Star Index (VSX), un fel de excel intern pentru evidența stelelor variabile. După care… nu se mai întâmplă nimic.

Indicativele stelelor variabile

Stelele variabile nu au nume. Au un cod, un indicativ al catalogului General Catalogue of Variable Stars, menținut de ruși. Uniunea Astronomică Internațională i-a desemnat pe cei de la Institutul de Astronomie și Institutul Astronomic Sternberg să facă asta și ei o fac. Publică aproape anual lista de stele variabile, cărora le alocă un indicativ dar nu un nume. Catalogul conține 52.011 de stele variabile dar și o listă cu alte 205.000 de variabile din alte cataloage.

Momentan stelele variabile primesc indicativ după cum urmează: litera V urmată de un număr, cel care este la rând. Dar atenție, numai dacă steaua este observată bine și mai mult timp.

Din punct de vedere astronomic este ilegal să denumești stele și chiar dacă o fac astronomii numele nu se iau în considerație.

Cataloage stelare românești

Astronomii pasionați care vor să pună nume pe cer în acest domeniu pot face următorul lucru: să descopere cât mai multe stele variabile și să facă un catalog de stele. Catalogul poate fi denumit mai lejer, catalogul de stele variabile de la Galați/Bârlad/Românesc/etc. și va fi trecut în lista de cataloage stelare disponibile cercetătorilor.

Digi, Mediafax, Vice și alții: ați dat încă o știre falsă, jos în bancă, nota 2. Nu există stele cu nume românești.