În microgravitație cu greu poți găsi un „sus” și un „jos”, aceste două direcții devenind inutile atunci când gravitația este mai mică decât pensia de agricultor. Cei care aruncă obiecte prețioase din mașină (pahare de plastic, de carton, scrum, chiștoace și șervețele folosite) ar avea o surpriză neplăcută când ar vedea cum totul rămâne lângă geam. Atunci când orice obiect este extrem de ușor, nici să te arunci de pe o stâncă nu mai e ce a fost!

Să luăm ca exemplu prăpastia adâncă de 1000 de metri aflată pe nucleul cometei 67/P Chuyurmov-Gerasimenko. O prăpastie de 1000 de metri adâncime nu impresionează pe nimeni, dar dacă o punem în context, față de nucleul care are 4×5 km, vedem că este destul mare, cât o pătrime din diametrul obiectul pe care se află. E ca și cum pe Pământ ar exista o prăpastie cu adâncimea de 3000 de km…

Prăpastia și (stânca aferentă de pe care te poți arunca) se află în regiunea Hathor pe nucleul cometei 67/P și este de vis. Dacă stai pe margine vei vedea un hău de 1000 de metri adâncime, mărginit de spațiul cosmic și un perete întunecat compus din gheață la fel de murdară precum zăpada din centrul orașelor mari.

La baza prăpastiei se află nisip de dur din particule cu margini ascuțite, ca niște lame de cuțit în miniatură. O plăcere.

Acum hai să ne facem un bine și să ne aruncăm în prăpastie. În primul rând, nu trebuie să ne împingem sau să alergăm pentru că nu vom ajunge jos, ci sus. Gravitația pe nucleul cometei este de aproape 40.000 de ori mai mică decât pe Pământ, așa că mușchii noștri ne vor propulsa în spațiu, în direcția în care e cerul negru și nu în cuțitele de piatră de jos.

Pentru a cădea trebuie să te apropii de margine și să te lași să cazi, fără împins sau forțare. De abia atunci vei începe să cazi, dar într-un mod foarte plictisitor, extrem de încet, din cauza accelerației gravitaționale mici. Vei cădea de 40000 de ori mai lent decât pe Terra și vei avea timp să îți vezi de cinci ori toată viața în fața ochilor.

În clasa a 9-a se învață principiile după care putem calcula cât facem până jos și cu ce viteză atingem nisipul ascuțit. Trebuie să cunoaștem accelerația gravitațională pe cometă, care se află știind masa, raza ei și o constantă, iar apoi să folosim formulele mișcării rectilinii uniforme.

Timpul pe care îl vom petrece în cădere va fi de 45 de minute, iar la impactul cu nisipul rece am avea viteza de 2,4 km/h. Viteza de „aterizare” nu pare mare, sunt sigur că te-ai izbit de ziduri la viteze mai mari.

E clar, dacă te arunci în prăpastie nu vei păți nimic la ciocnirea cu nisipul, iar căderea va fi extrem de anostă.

900 de metri în 45 de minute. Hmmm. Tot atât îți ia să treci de Comarnic cu mașina, vineri și duminică.