Undeva, atât de departe încât nu știm cu exactitate, se află o bilă luminoasă care se vede ca un cerc cu două pete negre.

Îi spunem nebuloasa planetară Messier 97 și este, de fapt, o stea stricată.

Steaua care a produs totul

Avem o stea (se vede în centrul bilei) care a ajuns la finalul carierei de stea și a început să se umfle la exterior și să se micșoreze la interior.

Acum zeci de milioane de ani steaua se asemăna cu Soare, dar între timp s-a consumat hidrogenul și a început fuziunea heliului, ceea ce a dus la micșorarea ei. În același timp, din cauza micșorării, steaua a devenit mai fierbinte.

Steaua este acum o gigantă din ramura asimptotică, sau, cum se zice între blocuri, bătrână și mare.

Învelișul nr. 2

Din cauza fierbințelii a pierdut o parte din materia ei, care rămas ca un înveliș în jurul stelei. În spunem că este învelișul nr. 2 și cel mai vechi de ani. Chestia lui ciudată este că nu se mai mărește așa cum ar trebui, ci mai încet, aproape deloc.

Este posibil ca expansiunea lui să fi încetinit din cauza faptului că se ciocnește de gazul din spațiul cosmic.

Învelișul nr. 1

A apărut când steaua s-a micșorat iar și a devenit și mai fierbinte în interior. Este ultima forțare a stelei înainte să devină pitică albă, stadiul final al stelelor asemănătoare cu Soarelui.

Învelișul nr. 1 a fost emis acum vreo 8000 de ani, pe când oamenii care inventau proto-scrisul se gândeau dacă să scrie cu mină de 0.5.

Golurile interioare

La un moment dat steaua a avut o perioadă ciudățică: Din două zone ale ei, diametral opuse, a fost emis cu viteză mare gaz. A fost un fel de spray stelar, care a împins gazul din învelișul nr. 1 și a creat două goluri care se văd în imagine ca două pete întunecate.

Nu știm cât a durat, dar știm că s-a terminat pentru că golurile nu se mai extind.

După cum vedeți, nebuloasa planetară Messier 97 este o mică minune, o stea stricată de toată frumusețea.

Și dacă tot veni vorba de stricăciuni, tu câte goluri interioare ai?