Sub deviza „nu face gunoi românul cât face steaua”, prezint mai jos mizeria pe care o lasă stelele în imaculatul vid spațial.

În poza de mai jos se vede lumina curată a stelelor din galaxia noastră, înregistrată cu telescopul-satelit GAIA, o tablă astronomică aflată și acum la lucru în spațiul cosmic.

Acolo unde se vede alb înseamnă că sunt stele multe, iar acolo unde este gri, stele mai puține. Se văd și două pete în dreapta jos, care sunt de fapt stelele din două galaxii apropiate de noi, Norii lui Magellan.

Totul bine și frumos, dar se mai văd niște dungi care sunt la fel de frumoase ca o muscă în lapte. Ei, dungile astea sunt compuse din praf.

Sunt șanse mari ca tu, cel care citești rândurile astea, să ai în jurul tău câteva ziduri, dar te-ai gândit vreodată din ce sunt compuse ele? Din praf, făcut și el din pietre pisate de timp sau de oameni, și un fel de lipici, denumit ciment.

Zidurile sunt foarte bune pentru că te apără de vânt și, cel mai important, blochează lumina de la vecini. Da, tu nu vrei să îi vezi pe vecini și nici ei pe tine, deci nimeni nu vrea să vadă pe nimeni, doar să se audă prin zid.

Praful blochează și lumina stelelor, nu doar pe a vecinilor, acest lucru fiind ușor de văzut în imaginea de mai sus: unde este praf, este negru, deci nu ne ajunge lumină în ochi.

Praful dintre stele nu este compus din pietre pisate, ci din materia din care se vor forma viitoarele pietre pisate, un fel de mici firișoare de praf cu fier sau siliciu la mijloc, de care s-au lipit carbon, azot, hidrogen, oxigen și altele.

Frumos este că zidurile astea cosmice se încălzesc de la lumina stelelor și încep la rândul lor să dea o lumină, una invizibilă pentru ochii plătitorilor de taxe și impozite, dar ușor de înregistrat cu aparate sofisticate plătite din taxele și impozitele lor.

Așa că dacă privim cerul în lumina pe care o emite praful, imaginea va arăta așa:

S-a dus lumina stelelor și a rămas doar praful, care este peste tot pe cer, adică peste tot în spațiu. Banda luminoasă orizontată este Calea Lactee de pe cer, care conține cea mai mare cantitate de materie din galaxie, stele, praf, gaz și pungi de plastic.

Ce învățăm din imaginile astea? Că este foarte greu să afli din ce sunt compuse stelele și planetele din cauza prafului de pe drum. Culmea este că tot stelele produc praf: în atmosferele celor mai mari și mai reci stele se lipesc elementele și iese praf.

Așa că uită de plajele din Costinești pline de gunoaie pentru că adevărata murdărie este în spațiul cosmic.