Din punctul de vedere al unui biet pământean Luna are doar o față: cea pe care o vedem de pe Pământ. Fața vizibilă poate fi văzută mereu, în afară de două zile pe an, când se produce Luna Nouă.

Pe cealaltă nu o vedem niciodată dacă alegem doar să stăm comod pe Pământ, înconjurați de noxe, aglomerație și violență. 

Dacă pleci în spațiu până la Lună și o înconjori, vei vedea că are două fețe. Cea îndreptată înspre Pământ are pete pe ea, zone închise la culoare, gri-maronii, denumite mări cu toate că nu au pic de apă pe ele. 

Mările selenare sunt compuse din rocă vulcanică. Dacă vrei să vezi cu ochii tăi asemenea pietre, mergi la un muzeu de geologie, unde vei vedea pietre maronii-cenușii, lavă întărită, sau cum se zice la academie solidificată. 

Și la mine în oraș există un muzeu de geologie, vis-a-vis de muzeul La Care Mereu este Coadă, Antipa. În el găsești pietre (roci) și praf: pietrele sunt ale muzeului, iar praful al oamenilor și al mașinilor. 

Iată cum arată fața vizibilă a Lunii, cu mările și craterele ei. 

Fața cealaltă a Lunii are doar o mare anemică, denumită lac, plus obișnuitele cratere (printre care unul imens), iar asta a fost mereu un mister. De ce lava a ieșit doar pe partea orientată înspre planeta ta?

Se pare că de vină este craterul mare aflat pe partea cealaltă a Lunii, unul cu diametrul de 2500 de km și o adâncime de vreo 7. De fapt, craterul acesta e atât de mare încât este denumit bazin, o practică des întâlnită: în baia oamenilor, cea mai mare chiuvetă se numește cadă.

Obiectul care a produs bazinul Aitken a fost mare, probabil a avut câteva sute de km în diametru, și când a lovit Luna a încălzit-o la interior.  Asta a dus la deplasarea materiei, prin interior, spre partea opusă a Lunii, cea îndreptată înspre noi. Chiar acolo am găsit o concentrație mare de materiale radioactive, care în timp dau căldură și topesc tot ce e în jurul lor. Așa se explică apariția mărilor pe partea vizibilă de pe Pământ, adică cea opusă zonei în care a căzut asteroidul mare. 

Toată povestea este modelată și comparată cu observațiile aici: A South Pole–Aitken impact origin of the lunar compositional asymmetry (science.org)

Acum că s-a rezolvat această problemă haide să aflăm de ce în aeroport un sandviș costă 40 de lei.