Noi pămânenii suntem studenți în astronomie.

Prima oară am observat că un disc mic și  galben aduce lumină peste întuneric și căldură în locul frigului. Am aflat că este un corp ceresc incredibil dar banal. Soarele a fost explicat în multe moduri, iar în prezent nu știm doar cu funcționează ci îi putem trasa istoria și calcula viitorul (care nu ne include și pe noi).

Ne-am întrebat ce sunt punctele luminoase de pe cer, mai ales acelea care se mișcă printre celelalte. Sori, am aflat, și planete. În primul rând am aflat că planetele sunt corpuri cerești care se rotesc în jurul Soarelui. Omenirea a aflat și a crezut acest lucru după o lungă și crâncenă luptă cu biserica. Se putea mai ușor dar cine suntem noi să îi criticăm pe cei din trecut?

Pământul a deveni doar o planetă, singura populată ce-i drept, și, spre surprinderea tuturor, rotundă. Ba mai mult: se rotea în jurul Soarelui. Cineva s-a întrebat cum de stau oamenii pe sol și, observând cum a căzut din pom un măr, a realizat că acesta este de fapt atras de aceeași forță care ține oamenii pe planetă. Se pare că forța aceasta este responsabilă pentru multe: face ca planetele să se roteasca în jurul stelelor și sateliții în jurul planetelor. De fapt este o forță universală, acționând la fel în camera din care citești aceste rânduri ca într-o galaxie aflată la trei miliarde de ani lumină.

În ultimii 20 de ani am aflat că sistemul solar nu este unic. Săptămânal se descoperă câte o planetă ce se rotește în jurul altei stele, ascunsă de lumina acesteia dar „vizibilă” în mișcarea ei. Se numesc „exoplanete” și cunoaștem aproape șapte sute, ce-i drept, nici una ca Pământul. Motivul este ori că sunt prea mici, ori prea rare. Rămâne să aflăm.

Stelele s-au dovedit simpli sori aflați la milioane de miliarde de kilometri depărtare. Se află grupate în galaxii, sisteme ce conțin de la câteva zeci de milioane la câteva sute de miliarde de stele în care acestea se rotesc în jurul nucleului.

Am aflat însă că forța de atracție a nucleului nu este singura care acționează asupra stelelor, existând materie transparentă la lumină, a cărei forță de atracție are un cuvânt de spus în Univers. De fapt există cu mult mai multă „materie întunecată” decât materia din care sunt formate stelele, planetele și… persoanele.

Știm că există stele pitice, gigante și super-gigante iar Universul le produce pe modele: fiecare tip de stea, în  funcție de masa ei, emite o anumită cantitate de lumină. Este foarte util că știm acest lucru pentru că dacă determinăm tipul unei stele, doar observând cât de puțin luminoasă apare față de alte stele de tipul ei, putem afla indirect cât de departe se află. Modul acesta de a determina distanțele în Univers funcționează și ne-a adus o surpriză și mai mare: expansiunea Universului accelerează. Dăm vina pe „energia întunecată” cu toate că nu prea știm „cu ce se mănâncă”.

Fiecare (mică sau mare) descoperire aduce noi întrebări pe măsură ce încercăm să aflăm mai multe despre Univers. Suntem studenți boboci în astronomie: mereu avem câte ceva de învățat.