O galaxie este o colecție imensă de stele, care conține de la milioane la sute de miliarde de exemplare. Trăim într-o galaxie (numită „Galaxia noastră”) și vedem pe cer stelele care fac parte din ea.

Celelalte galaxii sunt departe de noi, atât de departe încât apar ca niște pete difuze prin telescoapele mici și medii. Nu însă și prin telescopul spațial Hubble!

Unul din avantajele plasării unui telescop în afara atmosferei terestre este că nu mai privești prin aceasta. Mișcarea aerului face ca imaginile să nu fie atât de clar cât ar putea, iar detaliile foarte fine dispar. Într-o galaxie detaliile fine înseamnă stele individuale a căror lumină ajunge direct pe detector.

Dar de ce ar fi astronomii entuziasmați că văd un mic punct de lumină aflat atât de departe încât nici nu te poți gândi să îl atingi? Este simplu: din lumina stelelor se poate determina compoziția lor, a întregii regiuni până la ele și a mediului interstelar din galaxia noastră. Stelele indivduale sunt o comoară, mai ales dacă se află în alte galaxii. Dacă te gândești că celelalte galaxii sunt compuse din cașcaval și marmeladă te înșeli. Lumina stelelor ne arată că se întâlnesc hidrogen, heliu, oxigen, azot și alte elemente chimice întâlnite și aici în Galaxia noastră.

Vrei să vezi dacă abundența elementelor chimice dintr-o galaxie variază în timp? Simplu: observă stele din galaxii situate la distanțe diferite. Vrei mai mult? Construiește un telescop spațial și mai mare!

Prin telescopul Hubble se pot vedea stele în alte galaxii dacă acestea se află relativ aproape de noi, la zeci de milioane de ani lumină depărtare (sau la zeci de milioane de mii de miliarde de kilometri depărtare). Dacă vă uitați la o asemenea galaxie veți vedea stelele gigante (roșii sau albastre) și un fundal granulat, compus din alte miliarde de stele normale.

Găsiți imagini interesante pe hubblesite.org (site-ul european al telescopului spațial Hubble), cele mai noi apărând la secțiunea „Picture of the Week”. Imaginile aflate în spatele linkurilor sunt mari (între 3 și 9 Mb)!

 

Galaxii în care se văd stele:

NGC 4631 – la 30 milioane de ani lumină depărtare;

ESO 540-030 – la 30 milioane de ani lumină depărtare;

NGC 2146 –  la 70 milioane de ani lumină depărtare; se văd doar stele gigante albastre și roșii;

Hickson 7 – la 184 milioane de ani lumină depărtare; se văd doar stele gigante albastre și roșii;

IC 755 – la 70 milioane de ani lumină depărtare;

NGC 7479 – la 105 milioane de ani lumină depărtare;

NGC 5775 – la 85 milioane de ani lumină depărtare; se văd doar stele gigante albastre și roșii;

UGC 9128 –  la 8 milioane de ani lumină depărtare;

NGC 5584 – la 72 milioane de ani lumină depărtare;

NGC 6384  – la 85 milioane de ani lumină depărtare;

IC 391 –  la 85 milioane de ani lumină depărtare;

NGC 1345 –  la 85 milioane de ani lumină depărtare;

Galaxii în care nu se văd stele:

Roiul din Coma Berenices – 300 milioane de ani lumină depărtare;

NGC 634 – la 250 milioane de ani lumină depărtare;

UGC 12158 – la 400 milioane de ani lumină depărtare; se văd doar roiuri stelare;

 

Oare câți „ochi spațiali” privesc spre Galaxia noastră din imaginile de mai sus?